Decizia CCR nr. 432/2014Paragraful 20

15. În subsidiar, Curtea reţine că instituţia juridică a tutelei minorului reprezintă o măsură de ocrotire legală a minorului ai cărui părinţi se află în imposibilitatea de a exercita ocrotirea părintească. Ca regulă generală, astfel cum rezultă din prevederile art. 503 alin. (1) din Codul civil şi ale art. 36 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, autoritatea părintească trebuie exercitată de ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care filiaţia este stabilită faţă de un singur părinte. Astfel, în ceea ce priveşte copilul din afara căsătoriei, care are filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către aceştia atunci când convieţuiesc [art. 505 alin. (1) din Codul civil]. În speţă, minorul faţă de care, pe fondul cauzei deduse judecăţii instanţei, se solicită instituirea unei măsuri speciale de ocrotire are filiaţia stabilită faţă de un singur părinte, care se află în imposibilitate de a asigura creşterea şi îngrijirea acestuia, fiind în stare de detenţie în alt stat. În acest caz, instanţa de judecată a fost învestită cu o cerere privind instituirea tutelei, formulată de o rudă a minorului care nu face parte din familia extinsă, în sensul prevederilor art. 4 lit. c) din Legea nr. 272/2004, care defineşte familia extinsă ca fiind alcătuită din rudele copilului, până la gradul IV inclusiv.