Decizia ÎCCJ nr. 4/2023 (RIL)Punctul X.II

X.II. Analiza problemei de drept ce face obiectul recursului în interesul legii 97. Problema de drept care a dat naștere unor interpretări diferite la nivel național, reflectată în hotărârile judecătorești definitive atașate sesizării, privește în esență următoarea chestiune: în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar, aceasta va respecta specializarea instanței care a soluționat fondul pricinii, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, sau își va stabili propria competență materială procesuală în funcție de natura, obiectul ori valoarea pretenției deduse judecății? ... 98. Pentru a se răspunde întrebării ce face obiectul sesizării se impune a fi observată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în cadrul competenței materiale, se va distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță, judecata în apel, judecata în recurs), și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății (a se vedea paragraful 16 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, paragraful 155 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017, și paragraful 29 din Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017). ... 99. Totodată, competenței rationae materiae stabilite sub aspect procesual în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale (a se vedea paragraful 17 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018). ... 100. Potrivit aceleiași jurisprudențe, „necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din Codul de procedură civilă. Invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei după acest moment nu mai este posibilă, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea“ (a se vedea paragrafele 52 și 53 din Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020). ... 101. Este de reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, în cazul hotărârilor pronunțate în primă instanță de judecătorie, competența funcțională de soluționare a apelului revine tribunalului. Conform prevederilor art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanța de apel de drept comun competentă funcțional să soluționeze apelurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță este curtea de apel. ... 102. Potrivit art. 95 pct. 3 din Codul de procedură civilă, tribunalele soluționează recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege, iar, conform art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă, curțile de apel soluționează recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. ... 103. În fine, art. 97 pct. 1 din Codul de procedură civilă prevede că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. ... 104. Din aceste texte de lege rezultă că legiuitorul a atribuit competența de soluționare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenței se raportează la instanța care a judecat efectiv procesul, pronunțând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competență ar fi fost pe deplin observate. ... 105. Ca atare, competența instanței de apel ori de recurs este una derivată din competența primei instanțe sau, după caz, a instanței de apel care a judecat efectiv procesul. Apelul declarat împotriva hotărârii judecătoriei va fi de competența tribunalului, chiar dacă judecătoria era necompetentă material; recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de tribunal în apel va fi de competența curții de apel, chiar dacă, spre exemplu, tribunalul ar fi trebuit să soluționeze cauza în primă instanță, iar nu în apel. ... 106. În urma analizei opiniilor divergente ce au condus la formularea prezentei sesizări, a motivelor expuse în susținerea acestora, în considerarea prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) , art. 131 alin. (1) , art. 133, art. 136, dar și ale art. 245 din Codul de procedură civilă, soluțiile ce se impun a fi pronunțate trebuie nuanțate în funcție de existența sau, dimpotrivă, inexistența unei specializări a instanței de fond (secție, complet), care a pronunțat hotărârea atacată. ... 107. Prin urmare, interpretarea expusă în susținerea primei opinii jurisprudențiale este cea corectă, însă doar atunci când instanța de control judiciar este învestită cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond care a pronunțat hotărârea într-o formațiune de judecată specializată. ... 108. Pe de altă parte, atunci când hotărârea atacată provine de la o instanță de fond care nu este structurată în formațiuni specializate, competența materială procesuală a instanței de control judiciar, în măsura în care aceasta funcționează cu structuri specializate, se va determina cu luarea în considerare a obiectului și naturii pricinii, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța a cărei hotărâre se atacă. ... 109. Aplicând principiul competenței derivate problemei de drept ce constituie obiect al prezentului recurs în interesul legii, rezultă că, atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competența instanței de control judiciar se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situație în care instanța de control judiciar își poate verifica, în apel sau recurs, competența materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanței superioare există secții ori complete specializate pentru materia respectivă, nu și la nivelul instanței a cărei hotărâre se atacă. ... 110. În justificarea acestei soluții nuanțate se va reține că, în prima ipoteză, a învestirii instanței de control judiciar cu soluționarea căii de atac promovate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond specializate, verificările asupra competenței materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în fața acestei instanțe, când părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanței de control judiciar. ... 111. În acest sens, relevante sunt prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care reglementează natura juridică de ordine publică a excepției de necompetență materială, dar și dispozițiile art. 130 alin. (2) , ale art. 131 alin. (1) și art. 136 din Codul de procedură civilă, care determină cu caracter special, derogatoriu de la prevederile generale ale art. 247 alin. (1) din același cod, momentul procesual până la care părțile sau instanța din oficiu sunt îndreptățite să analizeze aspectele referitoare la competența materială (funcțională și procesuală). ... 112. Invocarea excepției de necompetență materială (funcțională ori procesuală) după acest moment nu mai este posibilă, „competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea (....)“. ... 113. Totodată, „chiar și în situația în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale“ (a se vedea paragrafele 53, 54, 65 și 73 din Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020). ... 114. Așadar, indiferent dacă instanța de fond specializată și-a constatat propria competență materială prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă ori, dimpotrivă, a omis să procedeze în acest sens, ulterior primului termen de judecată cu procedură completă la care părțile au fost în măsură să formuleze concluzii competența materială procesuală va rămâne câștigată acesteia. ... 115. În aplicarea acelorași norme de procedură anterior menționate, dar și a jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, competența materială procesuală a instanței de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017). ... 116. Fiind depășit momentul verificării competenței materiale prin raportare la natura, obiectul și valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de control judiciar nu va avea posibilitatea de a cenzura, cu ocazia analizei propriei competențe materiale procesuale în soluționarea căii de atac, modul în care instanța de fond specializată s-a declarat competentă material în soluționarea pricinii, această concluzie fiind valabilă cu atât mai mult în situația în care în faza procesuală anterioară a intervenit un regulator de competență care a statuat asupra competenței materiale procesuale. ... 117. Urmează, astfel, a opera o distincție între verificările pe care instanța de control judiciar este îndreptățită a le realiza, din oficiu, cu ocazia învestirii sale cu soluționarea căii de atac, verificări care se vor rezuma la observarea specializării instanței care a pronunțat hotărârea atacată, cu consecința respectării acestei specializări în calea de atac (potrivit celor anterior arătate), și verificările efectuate în cadrul controlului de legalitate, care pot să privească, în anumite condiții, inclusiv modul de stabilire de către instanța de fond a propriei competențe materiale procesuale în soluționarea litigiului. Caracterul fondat al unor astfel de critici de nelegalitate, invocate de parte în calea de atac, nu va avea însă drept consecință declinarea competenței materiale procesuale în favoarea unei alte instanțe de control judiciar, ci anularea/casarea hotărârii atacate. ... 118. În consecință, nu pot fi primite argumentele invocate în susținerea celei de-a doua opinii conturate în jurisprudență, potrivit cărora instanța de control judiciar învestită cu soluționarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri provenind de la o instanță de fond specializată va verifica propria competență materială procesuală prin raportare la „natura, obiectul sau valoarea pretenției deduse judecății“, în condițiile în care aceste elemente au fost deja evaluate la stabilirea competenței materiale procesuale a instanței de fond prin raportare la obiectul învestirii acesteia (cererea de chemare în judecată). ... 119. Concluzionând, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o/un instanță/secție/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 120. În cea de-a doua ipoteză analizată, a învestirii instanței de control judiciar cu soluționarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de fond care nu este structurată în formațiuni de judecată specializate, verificarea competenței materiale procesuale în calea de atac va avea în vedere obiectul și natura pricinii, astfel cum au fost determinate de instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate, soluția impunându-se în considerarea rolului excepțiilor în procesul civil și a circumstanțelor în raport cu care acestea pot fi în mod obiectiv formulate. ... 121. Instanța de control judiciar specializată, învestită cu soluționarea unei căi de atac formulate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond care nu a judecat într-o formațiune de judecată specializată, se va confrunta pentru prima dată în cursul procesului cu aspectele referitoare la competența materială procesuală, fiind îndreptățită ca, în conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) din Codul de procedură civilă, să își verifice propria competență materială procesuală. ... 122. După cum în mod constant s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, analiza competenței materiale procesuale a instanței se efectuează prin raportare la obiectul și natura pricinii (a se vedea paragraful 16 din Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, paragraful 155 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017, și paragraful 29 din Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017). ... 123. Așadar, spre deosebire de prima ipoteză analizată, în cazul promovării unei căi de atac împotriva unei hotărâri a unei instanțe care nu este structurată în completuri/secții specializate, instanța de control judiciar specializată, cu ocazia verificărilor privind propria competență materială procesuală, va avea în vedere obiectul și natura pricinii, urmând a respecta însă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre se atacă, neputând infirma criteriile pe baza cărora a fost stabilită competența de soluționare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei. ... 124. Necesitatea respectării calificării juridice date de instanța de fond, indiferent dacă a judecat sau nu în secții sau completuri specializate, actelor și faptelor deduse judecății se impune în procedura de verificare a competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar, deoarece în această etapă premergătoare soluționării efective a căii de atac nu se pot analiza chestiuni referitoare la legalitatea hotărârii atacate (corecta calificare juridică a obiectului cererii fiind o chestiune de legalitate a hotărârii). ... ...