Decizia ÎCCJ nr. 4/2023 (RIL)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al Ministerului Public 34. Prin opinia înaintată, Ministerul Public, în temeiul art. 517 din Codul de procedură civilă, a arătat că se impune, în principal, respingerea recursului în interesul legii ca inadmisibil, deoarece ipoteza faptică prezentată poate acoperi mai multe categorii de situații referitoare la aprecierea naturii sau obiectul litigiului (calificarea naturii juridice a litigiului), anume: a) natura sau obiectul litigiului au fost calificate din punct de vedere juridic corect de către prima instanță, dar, în ciuda acestei calificări corecte (care ar fi atras competența altei secții sau altui complet), cererea a fost judecată de secția/completul necompetent; ... b) se invocă faptul că natura sau obiectul litigiului nu au fost calificate juridic corect, iar din cauza acestei calificări pretins incorecte, cererea a fost judecată de secția/completul necompetent; în cadrul acestei situații se disting mai multe situații: (i) în fața primei instanțe a fost invocată greșita calificare, dar aceasta nu a mai fost sau a fost invocată printre motivele căii de atac; (ii) în fața primei instanțe nu a fost invocată această greșită calificare, dar aceasta a fost invocată ca motiv al căii de atac sau printre motivele căii de atac; (iii) în fața primei instanțe nu a fost invocată această greșită calificare și nici prin calea de atac, dar această împrejurare este invocată din oficiu de către instanța de control judiciar. ... ... 35. Astfel, prin decizia în recurs în interesul legii a cărei pronunțare se solicită se creează premisele statuării în mod implicit, prin adoptarea celei de a doua opinii, asupra posibilității recalificării juridice a naturii sau obiectului cererii de chemare în judecată în calea de atac, într-o varietate de situații faptice ce pot reclama soluții diferite, cu efecte asupra competenței completului/secției din cadrul instanței de control judiciar. ... 36. În consecință, se consideră că, în recursul în interesul legii cu care instanța supremă a fost învestită, scopul procedurii, adică asigurarea interpretării și aplicării unitare a textelor de lege supuse examinării, nu poate fi realizat printr-o dezlegare de principiu care să rezolve implicit întreaga problematică posibilă, cuprinzând variante faptice deosebite. ... 37. Pe fondul problemei de drept, cu titlu prealabil, având în vedere că problema vizează stabilirea competenței materiale procesuale a secției sau completului din cadrul instanței de control judiciar și nu a instanței în întregul său, precum și faptul că, așa cum se arată în sesizare, problema de drept pusă în discuție se ivește când nu s-a pronunțat un regulator de competență, Ministerul Public a propus reformularea întrebării, problema de drept vizând, în realitate, dacă: „în interpretarea art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) , art. 131 alin. (1) , art. 133 și art. 136 din Codul de procedură civilă, în situația în care la prima instanță a existat o specializare pe secții/complete și nu sa pronunțat un regulator de competență, ce va determina competența materială procesuală a secției/completului din cadrul instanței de control judiciar: competența materială procesuală a secției/completului care a judecat litigiul în fond ori natura, obiectul sau valoarea pretenției dedusă judecății?“. ... 38. În acest context, Ministerul Public a solicitat admiterea recursului în interesul legii, urmând a se dispune că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) , art. 131 alin. (1) , art. 133 și 136 din Codul de procedură civilă, în situația în care la prima instanță a existat o specializare pe secții/complete și nu s-a pronunțat un regulator de competență, competența materială procesuală a secției sau completului de la nivelul instanței de control judiciar va fi determinată de competența materială procesuală a secției/completului care a judecat litigiul în fond. ... 39. În motivarea acestei opinii, s-a arătat că nu se poate stabili competența materială a unei instanțe (secție/complet) fără a particulariza competența sa materială funcțională prin competența sa materială procesuală, și invers. ... 40. În ceea ce privește competența materială privind judecata în primă instanță, potrivit normelor din Codul de procedură civilă, de regulă, norma de competență materială are un caracter dublu, în sensul că conține atât componenta funcțională, cât și componenta materială [de exemplu art. 94 pct. 1 lit. d) ], astfel că cele două norme de competență, materială funcțională și materială procesuală, se completează una pe cealaltă. ... 41. Referitor la norma ce stabilește competența materială privind judecarea căii de atac a apelului sau recursului, în general, aceasta nu conține, spre deosebire de normele de competență materială privind judecata în primă instanță, o trimitere la componenta materială procesuală privind obiectul, natura sau valoarea cererii, ci se referă la calea de atac și la obiectul acesteia, care nu sunt determinate de natura, obiectul sau valoarea cererii ce a atras competența primei instanțe, ci de hotărârile supuse căii de atac respective, determinarea componentei corespunzătoare competenței materiale procesuale fiind făcută în funcție de instanța care a pronunțat această hotărâre, cu titlu exemplificativ fiind indicate prevederile art. 95 pct. 2 și 3, art. 96 pct. 2, art. 97 pct. 1 și ale art. 483 alin. (4) din Codul de procedură civilă. ... 42. Se apreciază că, prin referirea la instanța care pronunță hotărârea atacată, legiuitorul a dorit să stabilească competența judecării căii de atac în funcție de instanța (secția/completul) care a pronunțat hotărârea atacată, independent de natura, obiectul sau valoarea cererii prin care a fost sesizată instanța de fond, care, în calea de atac nu mai are relevanță sub aspectul stabilirii competenței instanței de control judiciar și, pe cale de consecință, nici a secției sau a completului din cadrul acesteia. ... 43. În ceea ce privește verificarea propriei competențe de către instanța (secția/completul) care judecă calea de atac, Ministerul Public apreciază că, atunci când la prima instanță cauza nu a fost judecată de o secție sau complet specializat, pentru că nu existau astfel de secții sau complete (de exemplu: în cazul judecătoriei), secția sau completul din cadrul instanței de control judiciar va face și un examen al propriei competențe din punctul de vedere al obiectului sau naturii litigiului, pentru că această chestiune nu a fost tranșată sub aspectul competenței unei secții sau a unui complet din cadrul primei instanțe. ... 44. Consideră că problema posibilității recalificării naturii juridice a litigiului de către instanța de control judiciar constituie o problemă de drept distinctă de cea care face obiectul sesizării, ce nu va primi o soluție prin adoptarea primei opinii, cum ar fi în situația în care s-ar statua fără rezerve în favoarea opiniei a doua, care vădește preocuparea instanțelor de a „corecta“ în calea de atac competența. ... 45. Din punctul de vedere al Ministerului Public, o recalificare a naturii juridice a litigiului în calea de atac, inclusiv sub aspectul greșitei alcătuiri a completului, aspect aflat în strânsă legătură cu necompetența ce nu poate fi privit în mod separat, poate conduce la o schimbare chiar a cauzei cererii de chemare în judecată, operațiune interzisă de dispozițiile art. 478 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 46. Prin urmare, consolidarea competenței în favoarea completului/secției din cadrul primei instanțe are efect și cu privire la competența completului/secției corespunzătoare acestora din cadrul instanței de control judiciar, aceasta fiind soluția legislativă adoptată și din considerații de accelerare a judecăților și de asigurare a continuității și stabilității procesului. ... 47. În sprijinul definitivării competenței, inclusiv în căile de atac, este și configurarea dată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, care arată, încă o dată, că necompetența jurisdicțională de ordine publică poate fi motiv de recurs, însă doar în condițiile invocării necompetenței în condițiile legii, adică în termenul și condițiile prevăzute de art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 48. Per a contrario, dacă necompetența nu a fost invocată în aceste condiții, competența completelor/secției din cadrul primei instanțe s-a consolidat, ceea ce influențează și competența completelor/secției corespunzătoare acestora din cadrul instanței de control judiciar, astfel că singurul mod de a înlătura competența de soluționare a cauzei a secției/ completului din cadrul primei instanțe și, pe cale de consecință, a completului/secției corespunzătoare acestora din cadrul instanțelor de control judiciar este prin invocarea corespunzătoare a excepției de necompetență materială procesuală în fața primei instanțe, în condițiile art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care, în cazul căii de atac, va fi analizată de completul/secția corespunzătoare celor din cadrul primei instanțe. ... 49. În cazul în care instanța de control judiciar va considera că excepția este întemeiată, va anula/casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare completului/secției competente din cadrul primei instanțe. ... 50. Stabilirea competenței secției/completului din cadrul instanței de control judiciar corespunzător competenței secției/completului care a pronunțat hotărârea atacată pune în valoare într-un mod mai pregnant și se armonizează pe deplin cu „aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă“, sistem propriu Codului de procedură civilă, așa cum se arată în considerentele Deciziei nr. 40/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (paragraful 143). ... ...