Decizia ÎCCJ nr. 4/2023 (RIL)Punctul IV

ÎCCJ · recurs în interesul legii · 24.04.2023 · dosar 11/2016
Punctul IV
IV. Orientările jurisprudențiale divergente 15. Prin Hotărârea nr. 2 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați din 26 ianuarie 2023, titularul sesizării a arătat că problema supusă analizei a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești din țară, fiind necesar ca printr-o decizie obligatorie să se stabilească modul unitar de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cu privire la problema de drept, fiind identificate două orientări jurisprudențiale. ... 16. Astfel, într-o primă opinie, se arată că va fi dată competența materială procesuală a instanței de control judiciar de aceeași competență a instanței care a judecat litigiul în fond. Altfel spus, litigiul urmează să fie judecat de secția corespunzătoare celei a primei instanțe, anume apelul contra sentinței pronunțate de secția I civilă a tribunalului va fi judecat de secția I a curții de apel. ... 17. Justificarea teoretică a acestei soluții pornește de la unul dintre scopurile Codului de procedură civilă, respectiv accelerarea judecăților: prin modificările aduse regimului juridic al excepției de necompetență, legiuitorul a urmărit eliminarea unui motiv major de tergiversare a soluționării cauzelor constând în folosirea excesivă a declinărilor de competență și a conflictului de competență. În plus, este incidentă necesitatea asigurării stabilității sistemului judiciar (Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, Decizia nr. 340 din 10 februarie 2022). ... 18. Astfel, deși competența materială procesuală este de ordine publică [potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă], totuși excepția corespunzătoare a necompetenței trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii [conform art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. ... 19. Mai mult chiar, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă material să judece pricina [potrivit art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă], dar o va face exclusiv în fața primei instanțe. ... 20. Rezultă că, dacă excepția nu a fost invocată in limine litis, atunci competența primei instanțe s-a consolidat, chiar dacă este contrară regulilor referitoare la natura, obiectul sau valoarea pretenției dedusă judecății. ... 21. Exemplul practic al aplicării acestei teorii este oferit de Curtea de Apel Târgu Mureș, care a arătat că dosarele se repartizează la Secția I civilă sau la Secția a II-a civilă în funcție de secția tribunalelor la care dosarul a fost înregistrat și soluționat. Drept urmare, nu există hotărâri de declinare a competenței între aceste două secții civile și nici nu au fost pronunțate regulatoare de competență. ... 22. Așadar, regulile conflictului de competență (definit de art. 133 din Codul de procedură civilă), care sunt aplicabile chiar și secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești (conform art. 136 din Codul de procedură civilă), se referă la verificarea naturii, obiectului sau valorii pretenției exclusiv în fața instanței care va judeca litigiul în fond, instanța de control judiciar urmând a fi determinată în raport cu competența materială procesuală a primei instanțe. ... 23. Această primă opinie este susținută explicit de considerentele cuprinse în Decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, la paragrafele 132 și 133 se arată: De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond. Așadar, dacă legiuitorul a înțeles să stabilească în mod expres competența de soluționare în primă instanță a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, este evident că și calea de atac va fi de competența secției sau completului corespunzător de la instanța mai mare în grad, cu respectarea normelor de competență materială procesuală ... 24. În doctrină se mai arată și faptul că, dacă și-ar declina competența în urma propriei analize a naturii, obiectului sau valorii pretenției, atunci instanța de control judiciar ar repune în discuție, indirect, însă dincolo de limita temporală impusă de art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, însăși competența materială procesuală a primei instanțe, deși aceasta, prin ipoteză, s-a consolidat la momentul expirării termenului de invocare a excepției corespunzătoare. ... 25. Practica judiciară în favoarea primei opinii a fost identificată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, Secției I civile, Secției a II-a civile și al Secției de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, Curții de Apel Craiova - Secția I civilă, Curții de Apel Galați - Secția a II-a civilă, Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași - Secția civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă și al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal. ... 26. Într-o a doua opinie se arată că această competență va fi determinată de natura, obiectul sau valoarea pretenției dedusă judecății, întrucât nu există o interdicție legală expresă de verificare a competenței de către instanța de control judiciar. Dimpotrivă, este unanim acceptat în doctrină și jurisprudență că instanța de apel sau de recurs își poate invoca propria sa necompetență. Desigur, va face acest lucru tot la primul termen de judecată și cu respectarea tuturor celorlalte reguli specifice. ... 27. Apoi, regulile referitoare la competența materială procesuală sunt de ordine publică, deci pot fi invocate și de instanță din oficiu. Așadar, dacă se recunoaște posibilitatea instanției de control judiciar de a-și verifica propria competență, atunci această verificare nu se poate face decât în funcție de regulile specifice, respectiv în funcție de natura, obiectul sau valoarea pretenției deduse judecății. ... 28. De altfel, ignorarea acestor reguli ar însemna, în anumite situații, și încălcarea altor dispoziții de ordine publică. De exemplu, în cazul stabilirii competenței secției specializate, potrivit Deciziei nr. 13/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, anterior menționate, dacă dosarele respective nu ar fi fost declinate de la secția civilă de drept comun, sub cuvânt că s-a depășit termenul de invocare a necompetenței materiale procesuale, atunci s-ar încălca dispoziția expresă a art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia dezlegarea dată prin recursul în interesul legii problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. ... 29. Nu în ultimul rând, judecarea unui anume litigiu de către o instanță necompetentă poate determina și greșita alcătuire a completului de judecată (de exemplu, atunci când un litigiu de dreptul muncii, care ar trebui să revină unui complet alcătuit dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, ar fi judecat de un complet format dintr-un singur judecător care face parte din secția civilă de drept comun). Or, greșita compunere a completului de judecată atrage anularea (sau casarea) hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Chiar dacă soluția anulării (casării) este controversată în practica judiciară și în doctrină, totuși este evident că, atunci când se aplică, ea duce la tergiversarea procesului, ceea ce contravine flagrant scopului expus anterior, al accelerării judecăților. ... 30. Practica judiciară în favoarea celei de-a doua opinii a fost identificată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, Secției I civile, Secției a II-a civile și al Secției de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă, Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și al Secției a IV-a civile, Curții de Apel Galați - Secția I civilă, Curții de Apel Iași - Secția civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal. ... ...
Sursa oficială ↗