Decizia ÎCCJ nr. 14/2021 (RIL)Punctul IV

IV. Orientările jurisprudențiale divergente 13. Titularul sesizării relevă faptul că, urmare a unei sesizări venite din partea judecătorilor Secției a II-a civile a Curții de Apel Galați, a fost verificată jurisprudența instanțelor judecătorești aflate în aria de competență a acestei instanțe, constatându-se că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-au conturat două orientări jurisprudențiale diferite și contradictorii. ... 14. În acest context, a fost verificată jurisprudența referitoare la această problemă de drept, la nivelul tuturor curților de apel din țară, constatându-se existența unei practici neunitare, atât la nivelul curților de apel, cât și în interiorul acelorași secții, justificată fiind punerea în mișcare a unui mecanism procedural menit să asigure unificarea jurisprudenței, așa cum este recursul în interesul legii. ... 15. Astfel, cu privire la problema de drept care formează obiectul prezentului recurs în interesul legii, s-au conturat două orientări jurisprudențiale. ... 16. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că formularea unei cereri de recuzare nu conduce la oprirea cursului judecății, instanța putând efectua orice acte de procedură, dar cu o singură interdicție, aceea de a nu pronunța hotărârea în cauză până la soluționarea cererii de recuzare de către un alt complet. ... 17. În susținerea acestei opinii au fost exprimate argumente referitoare la modul de formulare a textelor de lege supuse interpretării, precum și argumente care vizează intenția legiuitorului. ... 18. În prima categorie de argumente se pornește de la diferența de formulare a textelor de lege care reglementează regimul juridic al declarației de abținere [art. 49 alin. (1) din Codul de procedură civilă] și acela al cererii de recuzare [art. 49 alin. (2) din același cod]. ... 19. Astfel, dacă pentru abținere se interzice expres efectuarea oricărui act de procedură, ceea ce este echivalent cu suspendarea judecății (soluție existentă și sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865), pentru recuzare interdicția nu mai există, dimpotrivă, se menționează expres că suspendarea judecății nu operează. ... 20. Acest element, coroborat cu amânarea doar a pronunțării soluției în cauză, conduce la concluzia că judecata poate continua. Așadar, pot fi efectuate orice acte de procedură, pot avea loc dezbateri, iar instanța poate rămâne în pronunțare, care însă va fi amânată, în vederea soluționării cererii de recuzare. ... 21. A doua categorie de argumente pornește de la raționamentul că, fiind vorba despre interpretarea unui text de lege, aceasta trebuie făcută în acord cu intenția legiuitorului. Or, interpretarea din cadrul primei orientări respectă intenția legiuitorului, exprimată în două principii fundamentale, și anume: principiul celerității judecății și acela al protejării bunei-credințe, în sensul că este descurajată formularea unor cereri de recuzare vădit neîntemeiate, șicanatoare în raport cu partea adversă, făcute exclusiv în scopul tergiversării judecății. ... 22. S-a mai arătat că, indiferent de soluția dată asupra recuzării, nicio parte nu este prejudiciată. Astfel, dacă cererea de recuzare se admite, atunci actele de procedură îndeplinite de instanță în compunere și cu judecătorul recuzat sunt anulabile, în condițiile art. 51 alin. (6) teza a doua din Codul de procedură civilă, fiind apărate interesele părții care a formulat-o. În schimb, dacă cererea de recuzare este respinsă, judecata continuă, fiind astfel protejate interesele părții adverse. ... 23. În sensul primei orientări jurisprudențiale au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești definitive pronunțate de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, precum și de instanțe aflate în circumscripțiile acestora. ... 24. În cea de a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că formularea cererii de recuzare conduce la oprirea cursului judecății până la soluționarea incidentului procedural, inclusiv amânarea dezbaterilor. ... 25. În susținerea acestei opinii au fost, de asemenea, exprimate două categorii de argumente: unele referitoare la modul de formulare a textului de lege supus interpretării, iar altele privitoare la intenția legiuitorului. ... 26. Astfel, față de expresiile folosite de legiuitor, respectiv „nu se va face niciun act de procedură“ și „pronunțarea soluției în cauză nu poate avea loc“, precum și față de precizarea din alin. (2) al art. 49 din Codul de procedură civilă, în sensul că formularea cererii de recuzare nu determină suspendarea judecății, se poate considera că atât abținerea, cât și recuzarea determină întreruperea judecății până la soluționarea incidentului procedural. ... 27. S-a mai arătat că art. 49 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dispunând că cererea de recuzare „nu determină suspendarea judecății“, nu impune nici continuarea acesteia, astfel încât neefectuarea vreunui act de procedură este compatibilă cu excluderea suspendării judecății. ... 28. Teza a doua a alin. (2) al art. 49 din Codul de procedură civilă este aplicabilă numai situației speciale în care singurul act de procedură rămas a fi efectuat în cauză este reprezentat de pronunțarea soluției. Or, soluția legislativă pentru un astfel de caz particular nu poate determina regimul juridic general al cererii de recuzare. Așadar, va avea loc „temporizarea“ cursului judecății până la soluționarea recuzării. ... 29. A doua categorie de argumente vizează respectarea principiului bunei-credințe, care este prezumată în cazul titularului cererii de recuzare. Cu temei, această parte ar putea să reproșeze că, prin continuarea judecății, după formularea cererii de recuzare, toate concluziile sale ar fi pur formale, mai ales dacă cererea s-ar admite, poziția judecătorului recuzat, în fața căruia au fost formulate, fiind predeterminată și cunoscută. ... 30. În al doilea rând, s-a subliniat că, după admiterea cererii de recuzare, actele săvârșite în cursul judecății, între momentul formulării cererii de recuzare și acela al soluționării sale, sunt anulabile, în condițiile art. 51 alin. (6) teza a doua din Codul de procedură civilă, fiind necesară refacerea lor în fața completului de judecată având o nouă compunere, iar judecata va fi întârziată, ceea ce contravine principiului celerității procesului civil. ... 31. În sensul acestei opinii, au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești definitive pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș, Curtea de Apel Timișoara, precum și de instanțe aflate în circumscripțiile acestora. ... ...