Decizia ÎCCJ nr. 14/2020 (RIL)Punctul III

III. Orientările jurisprudențiale divergente 12. Autorul sesizării a arătat că practica judiciară neunitară cu privire la problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii a fost constatată prin considerentul de la paragraful 60 din Decizia nr. 42 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 16.854/196/2013, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dispozițiile art. 491 alin. (1) și art. 472 alin. (1) din Codul de procedură civilă pot fi interpretate în sensul că obiectul recursului incident poate privi o parte din hotărârea instanței de apel care nu a fost atacată cu recurs principal?“. ... 13. Titularul sesizării a subliniat că problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii este mai amplă decât cea indicată în decizia anterior menționată pentru că se referă nu numai la recursul incident, ci și la apelul incident, precum și la recursul și apelul provocat. Extinderea este determinată de specificul comun tuturor acestor căi de atac, respectiv caracterul accesoriu, în raport cu apelul sau recursul principal. ... 14. Altfel spus, având în vedere că soluția legislativă a accesorialității este stabilită formal numai pentru apelul incident, conform art. 472 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vreme ce pentru apelul provocat, recursul incident și recursul provocat, legiuitorul operează cu o normă de trimitere, respectiv art. 473 teza finală trimite la art. 472 alin. (2) , iar art. 491 trimite la art. 472-473 din Codul de procedură civilă, înseamnă că soluția dată pentru oricare dintre căile de atac se extinde, automat, la toate celelalte. ... 15. Din examinarea hotărârilor judecătorești transmise au rezultat două opinii jurisprudențiale cu privire la problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii. ... 16. Într-o primă opinie, s-a considerat că dispozițiile art. 491 alin. (1) ,art. 472 alin. (2) și art. 473 din Codul de procedură civilă nu condiționează formularea apelului/recursului incident sau provocat de invocarea unor motive de apel/recurs care să vizeze doar dispozițiile hotărârii atacate ce au fost criticate prin apelul/recursul principal, apreciindu-se că motivele apelului/recursului incident sau provocat pot tinde la casarea hotărârii atacate sub orice aspect care prezintă interes pentru intimatul ce declară apel/recurs incident sau provocat. ... 17. În fundamentarea acestei opinii, s-au adus următoarele argumente: Condiționarea apelului/recursului incident sau provocat de cel principal este reglementată nu din perspectiva condițiilor de admisibilitate, ci din perspectiva posibilității soluționării acestuia pe fond. Astfel, conform art. 472 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dacă apelul principal nu este cercetat pe fond, atunci cel incident rămâne fără efect. Regula tantum devolutum quantum apellatum, care impune instanței de apel să verifice legalitatea și temeinicia numai în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, privește fiecare cerere de apel în parte, iar nu raportul dintre apelul principal și cel incident. S-a arătat că aceste dispoziții privesc și ipoteza în care intimatul din apelul/recursul principal nu are un interes pregnant de a formula el însuși apel/recurs principal, dar, constatând că partea adversă a procedat la declararea căii de atac și luând cunoștință de motivele acesteia, poate considera că apărarea poziției sale necesită formularea unui apel/recurs incident sau provocat, prin intermediul căruia să repună în discuție soluțiile cuprinse în sentință/decizie, în încheieri premergătoare și pe care nu le-ar fi putut supune dezbaterii prin întâmpinare, întrucât, prin neatacare, ar fi intrat sub autoritatea lucrului judecat. Opțiunea legiuitorului nu este aceea de a limita apelul/recursul incident sau provocat la cadrul procesual stabilit prin apelul/recursul principal, din perspectiva obiectului acestuia. Trimiterea făcută, în privința recursului, de art. 491 din Codul de procedură civilă, în sensul aplicabilității și a art. 488 din Codul de procedură civilă, relevă că recursul incident trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază partea, fără însă a se face vreo altă distincție, sens în care rezultă cu evidență că aceste motive sunt proprii recursului incident și determină independența acestuia față de recursul principal. Totuși, apelul/recursul incident se îndreaptă împotriva părții cu interese contrare care are calitatea de apelant/recurent în apelul/recursul principal. Dacă apelul/recursul incident vizează pretenții formulate în legătură cu o parte care nu a declarat apel/recurs principal, acesta va fi respins ca inadmisibil. ... 18. În sensul primei opinii, au pronunțat hotărâri judecătorești definitive: Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă; Tribunalul Sălaj - Secția civilă; Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Secția a VI-a civilă, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă, Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Gorj - Secția I civilă, Tribunalul Iași - Secția I civilă, Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă; Tribunalul Specializat Mureș; Curtea de Apel Brașov - Secția civilă; Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă; Tribunalul Maramureș - Secția I civilă; Tribunalul Constanța - Secția I civilă și Curtea de Apel Galați - Secția a II-a civilă. ... 19. În cea de-a doua opinie, s-a apreciat că apelul/recursul incident sau provocat nu poate privi decât acea parte din hotărâre care a fost deja atacată prin apelul/recursul principal. ... 20. În fundamentarea acestei opinii, s-au adus următoarele argumente: Apelul/Recursul incident sau provocat are un pronunțat caracter accesoriu care rezultă din faptul că nu se poate, în niciun caz, declara înăuntrul termenului pentru apelul/recursul principal, deci nu va putea fi niciodată calificat drept apel/recurs principal, astfel că soluția asupra sa va depinde întotdeauna de actul de dispoziție al apelantului/recurentului principal sau de soluția dată asupra apelului/recursului principal. Acele aspecte ale hotărârii care nu au fost atacate prin apelul/recursul principal se poate aprecia că au intrat în autoritatea de lucru judecat la împlinirea termenului de apel/recurs, deci înainte ca apelul/recursul incident sau provocat să poată fi declarat. Or, nu există nicio motivație rezonabilă pentru care să se acorde celui care a dat dovadă de pasivitate și nu a exercitat apelul/recursul în termenul legal posibilitatea de a apela sau recura pe cale incidentală partea din hotărâre ce a intrat în autoritatea de lucru judecat și în privința căreia instanța de control judiciar nu a fost sesizată prin apelul/recursul principal. De altfel, acceptarea opiniei opuse ar conduce la discriminarea evidentă între părți, în sensul oferirii unor termene diferite de exercitare a căii de atac, respectiv mai lung pentru partea care a promovat apel/recurs incident sau provocat. ... 21. În sensul celei de-a doua opinii, au pronunțat hotărâri judecătorești definitive: Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale; Tribunalul Vrancea - Secția I civilă; Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă; Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale; Tribunalul Buzău - Secția I civilă; Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal; Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; Tribunalul pentru minori și familie Brașov și Tribunalul Bacău - Secția I civilă. ... ...