Decizia ÎCCJ nr. 27/2023 (HP)Punctul V

V. Jurisprudența instanțelor naționale în materie A. Jurisprudența comunicată de curțile de apel 25. Într-o orientare jurisprudențială, s-a apreciat că dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere doar ostașii români care au fost luați prizonieri, ostașii armatei maghiare sau copiii acestora neputând fi avuți în vedere la stabilirea drepturilor recunoscute de actul normativ menționat. ... 26. Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul tribunalelor Harghita (Sentința nr. 899 din 30 august 2022, pronunțată în Dosarul nr. 375/96/2022 de Secția civilă a Tribunalului Harghita; definitivă) și Brașov (sentințele civile nr. 1.171/CA din 22 decembrie 2022, Dosar nr. 3.559/62/2022 și nr. 1.041/CA din 29 noiembrie 2022, Dosar nr. 2.199/62/2022, pronunțate de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov; ambele definitive). În același sens a fost exprimat și punctul de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, al următoarelor instanțe: tribunalele București, Ialomița, Ilfov și Vaslui. ... 27. În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost expuse argumentele redate în continuare. ... 28. După data de 23 august 1944, armata maghiară și armata română s-au aflat pe poziții antagoniste, România fiind în război cu Germania și aliații săi. Dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 fac referire la „încheierea armistițiului“, respectiv la Convenția de armistițiu încheiată între Guvernul Român, pe de o parte, și guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii, pe de altă parte, în 12 septembrie 1944, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 22 septembrie 1944. Nu a fost încheiat niciun armistițiu cu privire la persoanele înrolate în armata maghiară, constituite în prizonieri de către armata sovietică după 23 august 1944. ... 29. Decretul-lege nr. 118/1990 reglementează drepturi pentru persoanele care au fost constituite sau menținute în prizonierat în contextul politic creat de regimul instaurat după data de 6 martie 1945, regim sub imperiul căruia niciun cetățean român nu a fost obligat să intre în armata maghiară, calitate care a atras prizonieratul tatălui reclamantei, și nici nu au fost predate teritorii Ungariei, aspect care a generat mobilizarea tatălui reclamantei. Decretul-lege nu reglementează despăgubiri pentru orice prizonierat al cetățenilor români la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, ci doar pentru acel prizonierat care a fost constituit sau menținut în această perioadă datorită contextului politic creat prin instaurarea regimului comunist de după 6 martie 1945, reglementând măsuri reparatorii pentru persoanele persecutate politic în acest regim. Localitatea de unde a fost luat prizonier tatăl reclamantei a fost inclusă în Ungaria odată cu preluarea Transilvaniei de Nord prin al Doilea Dictat de la Viena, însă acest fapt nu a avut loc în contextul politic creat de regimul comunist și nu a reprezentat o persecuție politică, ci o decizie politică a conducerii din România, în contextul Celui de-Al Doilea Război Mondial, în raport cu situația de pe front din anul 1940 (considerentele Sentinței nr. 1.171/CA din 22 decembrie 2022 a Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, Dosar nr. 3.559/62/2022). ... 30. Nu există nicio dispoziție a Decretului-lege nr. 118/1990 care să conducă la concluzia că legiuitorul a avut în vedere aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 și în cazul persoanelor înrolate în armata maghiară, care au fost constituite în prizonieri de către armata sovietică după 23 august 1944. Rațiunea pentru care ostașii unei armate străine care, prin ipoteză au luptat împotriva statului român, să beneficieze de reparații din partea celui din urmă este una excepțională și ar trebui să rezulte din lege. ... 31. Legiuitorul a avut în vedere faptul că Armistițiul a fost semnat în luna septembrie a anului 1944, un număr însemnat de soldați români fiind luați prizonieri de armata sovietică până la momentul semnării acestuia. Scopul legiuitorului a fost acela de a recunoaște drepturi pentru cetățenii români ce au fost făcuți prizonieri după 23 august 1944 de către armata sovietică, neavându-se în vedere personalul militar al altor armate și cetățenii unui alt stat. ... 32. Un argument suplimentar pentru reținerea acestei interpretări îl reprezintă și dispozițiile art. 14 din Decretul-lege nr. 118/1990, potrivit cărora prevederile actului normativ mai sus-menționat nu se aplică „persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora“. Or, antecesorul reclamantei este o persoană ce nu a luptat în armata română când a căzut prizonier, ci a luptat în armata maghiară, care, spre deosebire de cea română, nu a întors armele împotriva armatei germane după data de 23 august 1944, semnând Armistițiul cu Puterile Aliate abia la 20 ianuarie 1945, luptând, așadar, într-o armată aliată regimului fascist. Raportat la textul de lege evocat, reclamanta nu poate beneficia de aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990. ... 33. Într-o altă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere și persoanele înrolate în armata maghiară, constituite în prizonieri de către armata sovietică după 23 august 1944. ... 34. Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul tribunalelor Bihor (Sentința civilă nr. 451/CAF din 17 iunie 2022, pronunțată de Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Harghita, în Dosarul nr. 716/111/2022; definitivă), Mureș (Sentința nr. 448 din 29 iunie 2022, Dosarul nr. 358/102/2022; Sentința nr. 44 din 25 ianuarie 2023, Dosarul nr. 2.531/102/2022; Sentința nr. 136 din 9 martie 2022, Dosarul nr. 2.912/102/2021; Sentința nr. 197 din 7 aprilie 2022, Dosarul nr. 3.043/102/2021, pronunțate de Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mureș; definitive) și Covasna (sentințele nr. 814 din 28 octombrie 2022 și nr. 48 din 27 ianuarie 2023, pronunțate de Secția civilă a Tribunalului Covasna, definitive). În același sens, a fost exprimat și punctul de vedere teoretic, nesusținut de practica judiciară, al Tribunalului Teleorman. ... 35. În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost formulate argumentele redate în cele de mai jos. ... 36. Art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 vizează persoanele care au suferit diverse măsuri privative sau restrictive ca efect al instaurării regimului comunist în România, începând cu 6 martie 1945, în timp ce alin. (2) al aceluiași articol vizează, pe de-o parte, persoanele deportate după 23 august 1944 (data întoarcerii, de către România, a armelor împotriva Puterilor Axei și dată începând cu care a luptat alături de Puterile Aliate, din care făcea parte și fosta U.R.S.S.), iar, pe de altă parte, persoanele constituite ca prizonieri de război de către partea sovietică după 23 august 1944 ori reținute în captivitate după încheierea Armistițiului. Prin urmare, perioada începând cu care persoanele vizate de alin. (1) al art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 au suferit represalii ca urmare a instaurării regimului comunist nu are legătură cu perioada începând cu care au avut loc deportări în U.R.S.S. sau au fost luați sau menținuți în captivitate prizonieri de război anterior constituiți ca atare, această din urmă perioadă fiind considerată, de legiuitorul român, ca începând odată cu momentul în care România a luptat alături de Uniunea Sovietică în Cel de-Al Doilea Război Mondial, dată ce precedă, de altfel, instaurarea regimului comunist. ... 37. Curțile de apel Bacău, București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași, Galați, Pitești, Suceava și Timișoara au comunicat faptul că, în raza lor teritorială de competență, nu a fost identificată jurisprudență cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. ... ... B. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 38. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate repere relevante cu privire la chestiunea de drept pusă în discuție. ... ... ...