Decizia ÎCCJ nr. 5/2024 (RIL)Punctul V

V. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 25. Prin Decizia nr. I din 12 februarie 1996, Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general și a stabilit că beneficiază de prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 și persoana înrolată în armata maghiară, care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului. În motivarea acestei decizii s-au reținut următoarele: „Folosind termenul general «persoană», acest text de lege nu limitează sfera celor îndreptățiți să beneficieze de drepturile menționate la o anumită categorie de cetățeni, respectiv la cei constituiți în prizonieri de către partea sovietică dintre militarii armatei române. De aceea, se impune să se considere că textul de lege menționat se referă la orice persoană având cetățenie română, care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului. A da altă interpretare textului art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 ar însemna a depăși voința legiuitorului, care nu putea să facă, în această privință, vreo diferențiere între persoanele de cetățenie română luate în captivitate de către partea sovietică în raport de apartenența lor la armata unui anumit stat, cunoscut fiind că înrolarea în armata maghiară a cetățenilor români rămași pe teritoriul vremelnic ocupat de statul ungar a constituit o obligație de la care nu s-au putut sustrage. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să limiteze acordarea vechimii în muncă pentru perioada cât s-au aflat în captivitate numai la persoanele constituite în prizonieri din armata română, ar fi exclus în mod expres de la acest beneficiu persoanele având cetățenie română înrolate în armata maghiară, așa cum, de altfel, a procedat, prin art. 14 din decret, în cazul persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității și al celor care au desfășurat activitate fascistă. Nefiind făcută o asemenea excepție prin nicio dispoziție a Decretului-lege nr. 118/1990, înseamnă că intenția legiuitorului a fost să beneficieze de prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din acest decret-lege și persoanele înrolate în armata maghiară, care au fost constituite în prizonieri de către partea sovietică după 23 august 1944 ori care, fiind constituite ca atare înainte de această dată, au fost reținute în captivitate după încheierea armistițiului.“ ... 26. Prin Decizia nr. 27 din 3 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 19 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dacă prevederile art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 au în vedere și persoanele înrolate în armata maghiară, care au fost constituite în prizonieri de război de către armata sovietică după data de 23 august 1944?“. În considerentul de la paragraful 62 din această decizie s-a reținut că: „Astfel, chiar dacă dispozițiile legale a căror interpretare se solicită sunt relativ recente, problema de practică judiciară este deja una de amploare pe rolul instanțelor de judecată, pe rolul acestora fiind înregistrate și soluționate deja numeroase cauze, cu caracter definitiv (fiind cauze ce se judecă în primă și ultimă instanță de tribunal), cu soluții divergente conform celor comunicate în cadrul punctelor de vedere exprimate în cadrul jurisprudenței comunicate de curțile de apel.“ ... 27. Prin Decizia nr. 20 din 13 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) , art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în cazul persoanelor constituite în prizonieri de către partea sovietică anterior datei de 23 august 1944 și reținute în captivitate după încheierea armistițiului, perioada de prizonierat pentru stabilirea bazei de calcul al indemnizației potrivit art. 4 alin. (1) din decretul-lege menționat nu include și perioada de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944.“ În considerentele de la paragrafele 63 și 64 ale acestei decizii s-a reținut că: „interpretarea teleologică contribuie la lămurirea dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece scopul edictării acestora nu a fost acela de a indemniza persoanele (ori urmașii acestora) pentru starea de prizonierat în U.R.S.S., derivată din situația de beligeranță dintre cele două țări, ci a avut în vedere starea de prizonierat nejustificată, continuată după data de 23 august 1944, când armata română nu a mai luptat împotriva armatei sovietice, devenind aliat de iure al acesteia. Având în vedere încetarea de către România a operațiunilor militare împotriva U.R.S.S. la data de 23 august 1944 și alianța consfințită între aceste state prin Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, apar ca injuste constituirea de prizonieri și prelungirea acestei stări după data de 23 august 1944.“ ... ...