Decizia ÎCCJ nr. 27/2023 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 42. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 43. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiții de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ: – existența unei chestiuni de drept; problema pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite; ... – chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; noțiunea de „soluționare pe fond“ trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci și pe cele de drept procesual, cu condiția ca de rezolvarea acestora să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele. ... ... 44. Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că nu sunt îndeplinite toate condițiile cerute cumulativ de lege. ... 45. În ceea ce privește condiția ca respectiva chestiune de drept să fie ridicată în cursul judecății în fața unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, aceasta este îndeplinită, instanța care a formulat sesizarea fiind tribunalul, într-o cauză aflată în faza procesuală a judecății în primă și ultimă instanță. Astfel, sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Harghita - Secția civilă, învestit cu soluționarea unei contestații împotriva unei decizii emise de autoritatea administrativă competentă de respingere a cererii privind stabilirea calității de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 1 alin. (2) lit. b) raportat la art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, sentință ce va fi dată de tribunal fiind definitivă conform art. 13 alin. (8) din actul normativ menționat anterior. ... 46. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept și aceea ca problema pusă în discuție să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, în practica instanței supreme s-a reținut că această cerință de admisibilitate a sesizării este referitoare la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv se impune ca aceasta să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât să justifice declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 47. Sub acest aspect, s-a arătat că declanșarea mecanismului de preîntâmpinare a jurisprudenței neunitare presupune existența unei chestiuni de drept reale, iar nu aparente, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte, nu orice problemă de drept putând face obiectul unei astfel de sesizări. ... 48. În jurisprudența dezvoltată în legătură cu această condiție de admisibilitate, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în mod constant că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017). ... 49. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite care trebuie arătate în sesizare, cerință care rezultă din dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ținut, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică. ... 50. Or, se constată faptul că instanța de trimitere nu a demonstrat că problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări este susceptibilă de interpretări diferite și poate genera divergențe serioase de jurisprudență, care să fie inconciliabile din perspectiva sa, pentru a putea ajunge la o soluție a cauzei. Simpla împrejurare, dedusă din comunicarea punctelor de vedere ale instanțelor și neavută în vedere de încheierea de sesizare, că există deja hotărâri judecătorești pronunțate în ambele sensuri (de recunoaștere și de refuz al recunoașterii calității de beneficiar al legii a persoanelor înrolate în armata maghiară și constituite în prizonieri de către armata sovietică după 23 august 1944) nu poate determina reținerea, ca îndeplinită, a cerinței existenței unei probleme de drept veritabile. ... 51. Dimpotrivă, din cuprinsul punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere reiese că se susțin argumente în favoarea unei singure soluții, ceea ce nu este de natură să confirme teoria existenței unei probleme dificile de drept, ce necesită implicarea instanței supreme în vederea clarificării. ... 52. Caracterul dificil al problemei de drept nu poate fi suplinit prin prisma factorului cantitativ al numărului mare de cauze apărute recent pe rolul instanțelor judecătorești, încă nesoluționate definitiv și care pot genera o consistentă practică judiciară neunitară ca urmare a unor interpretări divergente, dacă problema de drept în sine nu este decelată ca atare în actul de sesizare. ... 53. Chiar dacă eventualele imperfecțiuni ale actului de sesizare [lipsa punctelor de vedere ale părților, care nu au fost cerute, fiind efectuată sesizarea la primul termen de judecată și în lipsa solicitării punctului de vedere al părților, deși art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă obliga instanța de trimitere în mod explicit să facă acest lucru] nu trebuie translatate pe terenul inadmisibilității sesizării ca atare, față de circumstanțele concrete ale prezentei sesizări, se constată, în cauză, neconturarea certă a caracterului dificil al problemei de drept. ... 54. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție are rolul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege, nu de a suplini eventualele lipsuri în motivarea încheierii de sesizare, lipsuri care fac imposibilă sarcina instanței supreme de a asigura interpretarea unitară a legii. ... 55. În ceea ce privește cerința ca această chestiune de drept să fie esențială, în mod evident de lămurirea ei depinzând soluționarea pe fond a cauzei, nici aceasta nu este îndeplinită. ... 56. Astfel, deși sesizarea privește interpretarea dispozițiilor legale referitoare la calitatea de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 cu privire la persoanele înrolate în armata maghiară, care au fost constituite în prizonieri de război de către armata sovietică după data de 23 august 1944, se constată că argumentația respingerii prin decizia emisă de organul competent a fost întemeiată pe aspecte de formă, iar nu pe aspecte de fond care să interpreteze textul legal menționat. ... 57. Astfel, atât decizia administrativă atacată, cât și poziția pârâtei din fața instanței de trimitere au fost motivate exclusiv pe aspecte legate de forța probantă a înscrisurilor depuse de reclamantă, respectiv pe împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada cu acte oficiale eliberate de organele competente, referitoare la prizonieratul părintelui defunct, ci a depus documente care nu au putut fi considerate pertinente și concludente pentru dovedirea persecuției. ... 58. Mai concret, s-a reținut în actul administrativ atacat că documentele depuse la dosarul administrativ nu sunt conforme cu regula instituită de art. 13 alin. (1) teza I din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul că dovedirea situațiilor trebuie să se facă cu acte oficiale eliberate de organele competente și, doar în situații excepționale, cu alte mijloace de probă prevăzute de lege. După cum se arată în certificatul emis de Arhivele Naționale din Ungaria, copia electronică atașată conținând datele prizonierului corespunde copiei făcute după fișele personale de evidență a prizonierilor de război, preluată și păstrată în format electronic de Arhivele Naționale din Ungaria de la Arhiva Militară de Stat Rusă în conformitate cu acordul dintre cele două instituții. A mai reținut actul administrativ atacat că, față de prevederile art. 286 alin. (4) din Codul de procedură civilă, deoarece înscrisurile depuse nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul, ar fi necesară cel puțin prezentarea unor copii apostilate ale documentelor de către instituția emitentă a fișelor de prizonier, având în vedere că emitentul este statul rus, stat nonmembru al Uniunii Europene; Arhivele Naționale din Ungaria dețin doar copii electronice ale copiilor făcute după fișele personale de evidență a prizonierilor de război. ... 59. În mod evident, chestiunea de drept referitoare la reținerea sau nereținerea calității de beneficiari ai legii și a persoanelor înrolate în armata maghiară, care au fost constituite în prizonieri de război de către armata sovietică după data de 23 august 1944, este una subsecventă dovedirii, conform regulilor de administrare a probatoriului, a împrejurării de fapt referitoare la situația de prizonierat și nu a fost antamată prin decizia administrativă de respingere. ... 60. Or, instanța de trimitere nu a indicat modalitatea în care se va realiza depășirea acestui motiv de respingere de natură procedurală pentru a se putea ajunge la soluționarea cererii pe fond direct de către instanța de judecată; dincolo de orice aspecte legate de forma actului de sesizare, în lipsa depășirii acestui impediment, nu a fost dovedită modalitatea în care soluția din cauza respectivă ar fi influențată de interpretarea ce ar fi dată chestiunii de drept sesizate, cât timp în cauză (prin decizia administrativă de respingere a cererii de stabilire a calității de beneficiar și a indemnizației aferente) se pune exclusiv o problemă de forță probantă a înscrisurilor. ... 61. În ceea ce privește condiția noutății se constată că în cauză nu este îndeplinită nici cerința legată de noutatea chestiunii de drept supuse analizei. ... 62. Astfel, chiar dacă dispozițiile legale a căror interpretare se solicită sunt relativ recente, problema de practică judiciară este deja una de amploare pe rolul instanțelor de judecată, pe rolul acestora fiind înregistrate și soluționate deja numeroase cauze, cu caracter definitiv (fiind cauze ce se judecă în primă și ultimă instanță de tribunal), cu soluții divergente conform celor comunicate în cadrul punctelor de vedere exprimate în cadrul jurisprudenței comunicate de curțile de apel. ... 63. În ceea ce privește condiția ca respectiva chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanțele, se constată că, în mod formal, asupra chestiunii în sine nu există o decizie de unificare și nici o sesizare având ca obiect un recurs în interesul legii în curs de soluționare pe această problemă de drept. ... 64. În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea sesizării; atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condițiile restrictive de admisibilitate, rolul unificator al mecanismului hotărârii prealabile numai în scopul preîntâmpinării apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu și numai în privința unor chestiuni de drept dificile de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, sesizarea cu acest obiect nu îndeplinește cerințele de admisibilitate impuse de lege. ... 65. În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 519, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...