Decizia CCR nr. 359/2014Paragraful 11

7. Se arată, în acest sens, că dispoziţiile legale criticate au fost adoptate prin Legea nr. 233/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, într-un anume context social şi juridic, configurat de ivirea în practică a situaţiilor tot mai numeroase în care familii care doreau să adopte un minor, dar care urmăreau, în acelaşi timp, să evite procedura relativ îndelungată şi anevoioasă cuprinsă în vechea formă a Legii nr. 273/2004, de îndată ce aflau despre existenţa unui copil abandonat într-o unitate spitalicească, uzau de procedura recunoaşterii paternităţii acestuia din urmă de către "tată", urmată apoi de solicitarea de încuviinţare a adopţiei copilului de către soţia celui care a recunoscut paternitatea unui copil din afara căsătoriei. Împotriva acestui fenomen negativ, organele abilitate, în speţă Oficiul Român pentru Adopţii, au încercat să reacţioneze, informând instanţele de judecată şi recomandând utilizarea tuturor pârghiilor legale pentru preîntâmpinarea succesului unor asemenea practici, pentru ca legiuitorul să intervină, ulterior, prin Legea nr. 233/2011.