Decizia CCR nr. 300/2014Paragraful 10

6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederile art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 nu încalcă dreptul inculpatului de a cere liberarea sa provizorie sub control judiciar, întrucât, potrivit art. 160^1 din acelaşi cod, "În tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Se arată, însă, că legiuitorul a impus, pentru acordarea acestei măsuri, anumite condiţii, limitativ prevăzute la art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, condiţii stabilite potrivit competenţei sale exclusive, reglementate la art. 126 alin. (2) din Constituţie. Se susţine că dispoziţiile art. 141^1 şi art. 144 din Codul penal din 1969 nu încalcă niciuna din normele constituţionale invocate de autorul excepţiei şi că faptul că legiuitorul a ales să echivaleze situaţia autorului unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani cu cea a autorului tentativei la o astfel de infracţiune, pentru care limitele pedepsei se reduc la jumătate, devenind mai mici de 18 ani, este explicabilă prin faptul că pericolul social al faptei rămase în faza de tentativă este egal cu cel al faptei consumate. Se mai arată că prevederile art. 144 din Codul penal din 1969 nu au legătură cu soluţionarea cererii formulate de inculpat.