Decizia CCR nr. 307/2014Paragraful 30

20. Prin Decizia nr. 321 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 16 mai 2007, Curtea a exercitat controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 7, art. 8 alin. (1) , art. 10, art. 12 alin. (3) , art. 13, art. 14 alin. (1) , art. 18, art. 21 alin. (1) , art. 23, art. 28 alin. (1) , art. 32, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 115/1996. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) - care interesează în cauza de faţă -, texte care prevăd compunerea şi atribuţiile Comisiei de cercetare a averilor, Curtea a constatat că această comisie nu este un organ de jurisdicţie, nu îndeplineşte o activitate de înfăptuire a justiţiei, ci că este un organ de cercetare - aşa cum este şi denumit de lege - şi de sesizare a instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) din lege. Curtea a mai reţinut că, această comisie nefiind o instanţă extraordinară, prevederile art. 126 alin. (5) din Constituţie nu au pertinenţă şi că, pe de altă parte, compunerea comisiei din judecători şi procurori nu contravine Constituţiei, deoarece aceasta nu cuprinde nicio restricţie în această privinţă. Curtea a mai arătat, totodată, că atât judecătorii, cât şi procurorii sunt magistraţi supuşi obligaţiei de a aplica legea cu imparţialitate, potrivit art. 124 şi art. 132 din Legea fundamentală, ceea ce asigură caracterul comisiei de organ independent şi imparţial. Observând că toate actele comisiei sunt supuse controlului instanţei de judecată în condiţiile art. 16-20 din lege, Curtea a conchis că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 11, art. 20 şi a art. 21 din Constituţie, raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt neîntemeiate. Cu privire la dispoziţiile art. 12 alin. (3) şi ale art. 13 din lege, Curtea a constatat că acestea conţin norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt de competenţa legiuitorului. Astfel, cercetarea locală şi expertizele prevăzute la art. 12 alin. (3) din lege sunt mijloace de probă dispuse de comisia în componenţa căreia intră şi judecători, iar indisponibilizarea bunurilor reglementată de art. 13 alin. (2) constituie o măsură cu caracter provizoriu, inerentă existenţei dovezilor certe de dobândire ilicită a unor bunuri.