Decizia CCR nr. 301/2014Paragraful 10

6. Principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este de asemenea încălcat prin art. 33 alin. (1) şi (2) , art. 34 alin. (1) şi (2) , art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) din aceeaşi lege, aceste texte dând naştere anumitor tipuri distincte de discriminări ale persoanelor aflate în situaţii asemănătoare. Astfel, art. 33 şi 34 instituie termene diferite de soluţionare (de la 12 la 36 de luni), pe criterii ce nu ţin de conduita persoanelor îndreptăţite, ci de gradul de încărcare şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate de către autorităţile publice ce au această atribuţie legală. Totodată, sunt instituite termene diferite de soluţionare a cererilor în funcţie de destinaţia imobilelor, în sensul că, din raţiuni politice, pentru cererile întemeiate pe legile fondului funciar termenele de soluţionare sunt reduse la jumătate faţă de cele aplicabile cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001. Un alt tip de discriminare este generat de faptul că persoanele care au dosare înregistrate în baza Legii nr. 247/2005 şi care nu au fost soluţionate încă, aşteptând 8 ani până la apariţia legii noi - nr. 165/2013 -, vor fi obligate să mai aştepte încă 5 ani în baza acesteia, în timp ce persoanele cărora le vor fi trimise dosarele la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în anul 2014 vor aştepta doar cei 5 ani prevăzuţi de noua lege. Dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) instituie o situaţie discriminatorie şi între persoanele care au obţinut restituirea în natură sau măsuri reparatorii la adevărata lor valoare de piaţă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi persoanele care nu au obţinut restituirea în natură sau măsurile reparatorii cuvenite în baza legii vechi, deşi sunt în procedura de judecată pentru obţinerea acestora şi ambele categorii de persoane au notificat entităţile prevăzute de lege simultan şi în acelaşi termen de 1 an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.