Decizia CCR nr. 113/2016Paragraful 14

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin prevederile de lege criticate se creează o inegalitate între persoanele cărora le-au fost soluţionate cererile anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, care au beneficiat de anumite termene, şi cele care în prezent sunt ţinute să respecte alte termene, mai lungi şi mai dezavantajoase. Arată că, în loc să urgenteze procesul de despăgubire, Legea nr. 165/2013 îl prelungeşte, adăugând la timpul care deja s-a scurs de la depunerea notificării încă 3 ani pentru cei care au dosarele la entitatea deţinătoare, apoi încă 5 ani pentru cei care au dosarele la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, dacă nu primesc un răspuns în aceste termene, trebuie să mai aştepte încă 6 luni pentru a se putea adresa unei instanţe de judecată. În opinia autorilor excepţiei, discriminarea mai provine şi din faptul că acţiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 165/2013 este deschisă exclusiv persoanelor care se consideră îndreptăţite, nu şi persoanelor îndreptăţite în sensul Legii nr. 165/2013, făcând referire la definiţiile cuprinse în art. 3 pct. 2 şi 3 din legea menţionată. Mai arată că, potrivit textului de lege criticat, jurisdicţia administrativă a devenit obligatorie şi limitativă în ce priveşte accesul la justiţie. Prin împiedicarea persoanei beneficiare a legii care a apelat la procedura specială de a se adresa justiţiei se permite entităţii administrative să tergiverseze soluţionarea. Se susţine că se încalcă şi dreptul de proprietate privată, întrucât persoanele îndreptăţite, beneficiare ale unor hotărâri judecătoreşti ca urmare a cărora s-a emis o dispoziţie de către primar, nu îşi pot valorifica dreptul decât după un termen maxim de 66 de luni. Mai arată totodată că măsurile compensatorii sunt exprimate în puncte, iar nu în lei, ceea ce conduce la lipsa dobânzii şi la imposibilitatea de actualizare a sumei.