Decizia CCR nr. 301/2014Paragraful 18

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4, art. 33-35, art. 41 şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Examinând motivarea scrisă a autorului excepţiei, Curtea observă că acesta a avut în vedere şi prevederile art. 1 alin. (2) - în redactarea sa iniţială - şi ale art. 21 alin. (6) din aceeaşi lege - texte aplicabile în cauză, faţă de care instanţa judecătorească nu s-a exprimat în niciun fel, deci nici în sensul respingerii acestei excepţii ca fiind inadmisibilă, şi în privinţa cărora autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate. În plus, autorul excepţiei nu se referă la art. 41 în întregul său, ci doar la alin. (1) şi (5) ale acestuia. Având în vedere lipsa de identitate la nivelul indicării dispoziţiilor legale criticate, raportat la practica instanţei constituţionale în situaţii asemănătoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 205 din 8 aprilie 2014*), încă nepublicată), rezultă că obiectul real al prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) , ale art. 4 teza a doua raportat la art. 33-35, ale art. 21 alin. (6) , art. 41 alin. (1) şi (5) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, care, la momentul invocării excepţiei, aveau următorul conţinut: