Decizia CCR nr. 209/2014Paragraful 25

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) , art. 4 şi ale art. 31-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, lege ce, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 737D/2013, Curtea observă că, potrivit încheierii de sesizare, aceasta priveşte dispoziţiile "art. 1 alin. (2) , art. 4 şi ale art. 31-35" din Legea nr. 165/2013, în timp ce în cuprinsul motivării scrise, autorul excepţiei indică, mai întâi, prevederile "art. 1 alin. (3) , ale art. 4 şi art. 31-35" din aceeaşi lege, pentru ca apoi să formuleze argumente ce susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 raportat la dispoziţiile art. 33, art. 34 şi art. 35, şi, distinct, ale art. 33-35 din lege. Constatând lipsa de concordanţă dintre dispozitivul încheierii de sesizare şi textele de lege criticate prin motivarea scrisă a autorului excepţiei, Curtea, observând şi specificul litigiului în care a fost ridicată excepţia, apreciază ca obiect real al acesteia dispoziţiile art. 4 şi ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, considerând că art. 1 alin. (2) a fost înscris în cuprinsul încheierii de sesizare dintr-o eroare materială şi că invocarea art. 1 alin. (3) în cuprinsul motivării excepţiei reprezintă tot rezultatul unei erori, din moment ce autorul excepţiei nu are calitatea de cesionar de drepturi, deci nu are interes în cauză, situaţie ce explică, de altfel, lipsa motivării neconstituţionalităţii acestui text. În consecinţă, Curtea reţine că obiectul excepţiei de faţă, rezultat în urma conexării dosarelor nr. 737D/2013, nr. 662D/2013 şi nr. 598D/2013 la Dosarul nr. 597D/2013, îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum şi ale art. 31-35 din Legea nr. 165/2013, texte care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următoarea redactare: