Decizia CCR nr. 303/2014Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, autorul acesteia susţine că litigiul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, formulat în baza Legii nr. 10/2001 şi a Deciziei nr. XX/2007 pronunţate în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este supus legii în vigoare la data învestirii instanţei, şi nu Legii nr. 165/2013. Prin urmare, dacă instanţa ar respinge acţiunea pe considerentul aplicabilităţii art. 4 din Legea nr. 165/2013, s-ar ajunge la reluarea procedurii administrative, soluţionarea notificării urmând a se face în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, iar reclamanta s-ar putea adresa instanţei numai în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 35 din aceeaşi lege. Arată că o astfel de situaţie este extrem de vătămătoare pentru drepturile reclamantei, care este în situaţia promovării unei acţiuni în baza Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce a aşteptat timp de 12 ani soluţionarea pe cale administrativă a notificării sale şi a constatat deja ineficienţa procedurii administrative de soluţionare a notificării. De asemenea, afirmă că, sub acest aspect, există o inegalitate în drepturi faţă de persoanele care s-au putut adresa instanţei de judecată anterior intrării în vigoare a noii legi, fără a aştepta epuizarea unei noi proceduri administrative care se va întinde, conform noii legi, pe o perioadă de minim 4 ani şi 6 luni.