Decizia CCR nr. 295/2014Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât, deşi executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea intervenţiei instanţei în controlul de legalitate al începerii procedurii de executare i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, ceea ce încalcă principiul separaţiei puterilor în stat. Astfel, executorul judecătoresc este liber să aprecieze asupra existenţei şi legalităţii cererii creditorului, caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, întocmai ca o instanţă de judecată. Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului, căruia, deopotrivă, trebuie să îi fie asigurate garanţiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil prin înlăturarea oricăror posibilităţi de abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Or, în speţă, executorul judecătoresc a apreciat în mod greşit îndeplinirea condiţiilor punerii în executare, întrucât creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, iar, în acest context, este încălcat şi dreptul de proprietate, întrucât "pentru o greşeală imputabilă creditorului şi necorectată de executor" prin formularea unei contestaţii la executare este nevoit să plătească o cauţiune substanţială.