Decizia CCR nr. 283/2014Paragraful 71

53. Cu privire la aceste aspecte, Curte reţine că art. 39 alin. (1) din lege se referă la "cheltuielile aferente procedurii", deci la cheltuieli care au legătură cu procedura, legea instituind un mecanism complex de verificare a operaţiunilor efectuate în legătură cu aceste cheltuieli. Acest articol face o enumerare a cheltuielilor, enumerare care nu este exhaustivă. Astfel, aceleaşi dispoziţii ale art. 39 alin. (1) din lege se referă la cheltuielile privind notificarea, convocarea sau comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul şi/sau de lichidatorul judiciar, cheltuieli care vor fi suportate din averea debitorului. Legea mai conţine, în alte articole, referiri la diverse cheltuieli de procedură. De exemplu, art. 14 se referă la onorariul mandatarului ad-hoc, art. 59 alin. (2) se referă la onorariul administratorului judiciar etc. Aşadar, chiar dacă legea nu face o enumerare exhaustivă în articolul criticat a cheltuielilor de procedură, se poate deduce care sunt aceste cheltuieli. Această apreciere poate fi făcută fără dificultate de către administratorul/lichidatorul judiciar, care este practician în insolvenţă şi care are experienţa generală sau specifică necesară preluării dosarului şi bunei administrări a cauzei [a se vedea şi art. 57 din lege]. De asemenea, potrivit art. 59 alin. (1) , administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate cu administrarea procedurii. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1) , care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în Buletinul procedurilor de insolvenţă, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Potrivit art. 45 alin. (1) lit. j) din lege, judecătorul-sindic va soluţiona contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul sau de lichidatorul judiciar. Dincolo de aceste mecanisme de control, trebuie să se plece de la premisa că administratorul judiciar este un profesionist şi o persoană de bună-credinţă.