Decizia CCR nr. 283/2014Paragraful 30

29. În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 39 alin. (6) din lege, Guvernul remarcă faptul că este criticată puterea conferită administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a decide valorificarea unor bunuri din patrimoniul debitorului în vederea acoperirii cheltuielilor de procedură. Cheltuielile de procedură la care se referă art. 39 alin. (6) au natura juridică a cheltuielilor de judecată, iar suportarea lor din averea debitorului este o aplicaţie a art. 453 din Codul de procedură civilă; de asemenea, se arată că aceste cheltuieli sunt reglementate în diferitele prevederi ale legii: cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, cheltuielile cu notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură, cheltuielile cu taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor din patrimoniul debitorului, cheltuielile pentru refacerea documentelor contabile, remuneraţiile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi ale persoanelor cu pregătire de specialitate desemnate se îi ajute pe aceştia. Guvernul subliniază faptul că legea instituie suficiente garanţii care să elimine arbitrariul, inclusiv mecanisme de control judiciar.