Decizia CCR nr. 270/2014Paragraful 19

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra acestora, prin Decizia nr. 268 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 26 iunie 2012, dar prin raportare la critici diferite care se refereau la faptul că instituirea aceluiaşi termen de decădere atât pentru debitorul care nu achită obligaţia bugetară, cât şi în cazul unui debitor care achită la termen obligaţia bugetară, dar efectuează plata în alt cont bugetar decât cel corect, contravine prevederilor art. 16 din Constituţie. Or, autorul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarul de faţă indică faptul că în urma efectuării în mod greşit a plăţii a fost obligat la plata unor penalităţi de întârziere, acest lucru generând, în consecinţă, încălcarea art. 44 şi 139 din Constituţie. În fapt, biroul său notarial a făcut mai multe plăţi care priveau sume colectate cu titlu T.V.A. şi de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal. Ordinele de plată conţineau o eroare materială, întrucât indicau codul de identificare fiscală ce aparţinea Camerei Notarilor Publici din Bucureşti, deşi trebuia indicat codul de identificare fiscală al plătitorului, respectiv Biroul Notarial Public Costache-Ivanov Alexe. Drept urmare, împotriva biroului notarial au fost calculate penalităţi de întârziere, începând cu data efectuării plăţii.