Decizia CCR nr. 246/2014Paragraful 33

27. Analizând aceste susţineri, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, reţine că prevederile legale criticate consacră o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Decizia nr. 223 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, Decizia nr. 651 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 mai 2009, sau Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 23 martie 2012). Astfel, prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii în condiţiile contractului de privatizare, legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a posibilităţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe să devină proprietar nu poate fi privită decât ca o limitare legală a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective, limitare care este conformă dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.