Decizia CCR nr. 246/2014Paragraful 35

29. Distinct de cele reţinute prin jurisprudenţa anterior citată, în prezenta cauză, Curtea mai reţine că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, având în vedere că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, textul convenţional amintit nu garantează în toate situaţiile o compensaţie integrală pentru lipsirea de proprietate, iar obiective legitime, de utilitate publică, precum cele ce urmăresc măsuri de reformă economică sau justiţie socială, pot milita pentru o rambursare inferioară valorii de piaţă a bunului (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54). De asemenea, statele-părţi la Convenţie dispun de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte măsurile generale de strategie economică sau socială (a se vedea, în acest sens, hotărârile din 15 octombrie 2013, pronunţate în cauzele Natale şi alţii împotriva Italiei şi Casacchia şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 47 şi, respectiv, 56.) Astfel, opţiunea legiuitorului de a reglementa vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului, către chiriaşi, prin norme cu caracter social, obligaţie legală ce subzistă şi în cazul privatizării unităţilor economice din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce face obiectul vânzării, răspunde exigenţelor convenţionale, precum şi celor instituite prin jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului.