Decizia ÎCCJ nr. 915/2023Punctul I

I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9.11.2020, cu nr. 6.379/2/2020, reclamanta T.A.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.E., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună: 1. anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, exclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat; ... 2. obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă. ... ... 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1.256 din 17 septembrie 2021, Curtea de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta T.A.M., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.E., ca neîntemeiată. În esență, Curtea de Apel P. a reținut faptul că prin art. 50 alin. (2) se permite depunerea de sesizări și cu privire la lucrări de doctorat susținute și titluri de doctor acordate anterior datei intrării sale în vigoare; acest fapt nu poate fi apreciat drept o încălcare a principiului neretroactivității legii. Astfel, și anterior acestui moment era permisă verificarea legalității acordării titlului de doctor (act administrativ individual), în baza dreptului comun (Legea nr. 554/2004), care reglementează posibilitatea anulării oricăror acte administrative emise cu nerespectarea dispozițiilor legale. Prin urmare, a concluzionat instanța de fond că dispozițiile art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016, reglementează doar modul în care se declanșează procedura de verificare a tezelor de doctorat, fără a face referire la normele de drept material aplicabile. Totodată, a constatat că art. 50 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 a fost emis în scopul organizării executării legii, fiind dat în aplicarea art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Or, pârâtul Guvernul României, preluând identic sintagma „nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională“ din norma legală având forță juridică superioară, nu a încălcat vreo normă de tehnică legislativă, astfel încât criticile de nelegalitate privind lipsa clarității și a previzibilității prin nestabilirea unor criterii clare și obiective, precum și lipsa stabilirii unui termen maxim în care se poate face sesizarea, invocate de reclamantă prin raportare la art. 50 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, sunt neîntemeiate prin raportare la dispozițiile art. 170 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, fiind în acord cu acestea. ... 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta T.A.M., criticând-o pentru nelegalitate, și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de chemare în judecată și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în mod vădit nelegal instanța de fond a considerat că art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 nu aduce atingere principiului neretroactivității legii civile. În acest sens arată recurenta că ceea ce critică nu vizează subiecții care pot formula sesizarea, autoritatea competentă, obiectul sesizării și motivele pentru care se poate face o astfel de sesizare, ci faptul că sesizarea Consiliului CNATDCU cu privire la suspiciunea de plagiat poate avea ca obiect o teză de doctorat, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului de doctor. Astfel, calculul termenului în care se poate exercita dreptul de a formula sesizarea va trebui să se raporteze la momentul susținerii tezei de doctorat (cum prevedea legea în vigoare la data emiterii actului administrativ individual), și nu la momentul la care s-a acordat titlul de doctor (cum s-a modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016). Prin această adăugare, arată recurenta, având în vedere că susținerea tezei de doctorat a avut loc la data de 27.10.2015, iar titlul de doctor a fost acordat la data de 7.12.2015, se instituie un punct ulterior de la care ar trebui să curgă termenul de sesizare în vederea verificării respectării standardelor de calitate sau de etică profesională, ceea ce are aptitudinea de a produce efecte asupra reclamantei într-o eventuală constatare a neconstituționalității sintagmei ce conferă „imprescriptibilitate“ unei astfel de sesizări. Prin urmare, apreciază recurenta, având în vedere faptul că și prin Decizia nr. 1.345/2008 Curtea Constituțională a reținut că „neretroactivitatea fiind un principiu constituțional prevăzut în mod expres, legiuitorul nu va putea adopta norme juridice cu aplicare retroactivă, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale“, este evident că reglementarea posibilității analizării eventualelor încălcări ale standardelor de calitate sau etică, inclusiv cu privire la existența plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, „indiferent de data susținerii acesteia și indiferent de data acordării titlului de doctor“, retroactivează, motiv pentru care nelegalitatea actului administrativ atacat este una indubitabilă. Așadar, în mod nelegal, instanța de fond a respins criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziții constituționale, întrucât controlul de legalitate a unui act normativ nu trebuie limitat la actul pe care îl pune în aplicare, ci, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, trebuie să se raporteze inclusiv la dispozițiile constituționale. A mai arătat recurenta că sintagma „nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională“ încalcă în mod flagrant principiul previzibilității legii și principiul securității juridice, în sensul că nu oferă nicio garanție destinatarilor săi de protejare împotriva unor sesizări formulate în mod abuziv, precum și împotriva posibilității de reevaluare a tezei de doctorat în condiții de maximă libertate. Or, tocmai nerespectarea principiului accesibilității și previzibilității normei juridice de către dispozițiile art. 50 alin. (1) și (2) din Codul de doctorat a condus la posibilitatea ca în raportul de analiză din 19.11.2018 al Comisiei de analiză să rezulte un coeficient de similitudine 1 de 33,8% și un coeficient de similitudine 2 de 17,1% prin identificarea unor prezumtive surse de plagiat, respectiv documente, lucrări de disertație, articole etc. care au fost publicate în anii 2016, 2017, 2018 și au copiat pasaje din lucrarea de doctorat pentru care reclamanta a primit titlul de doctor. Mai mult, art. 50 alin. (1) și (2) din Codul de doctorat nu instituie un termen maxim în care se poate face sesizarea, fapt care conduce la o stare perpetuă de incertitudine juridică, arată recurenta. Astfel, sintagma care conferă această posibilitate, indiferent de data susținerii acesteia și de data acordării titlului de doctor, este în mod evident neconstituțională, deoarece este imposibilă inexistența unei limitări temporale în formularea sesizărilor. Nu în ultimul rând, apreciază recurenta, lipsa unor criterii clare și obiective care să stea la baza reluării evaluării realizate anterior de CNATDCU, precum și a unui termen-limită în raport cu care să realizeze această reevaluare (prin faptul că sesizarea poate fi făcută oricând) conduce la situația în care CNATDCU realizează o reinterpretare sau o reevaluare subiectivă a unor informații și documente care s-au aflat la dispoziția sa și pe care le-a luat în considerare la data emiterii titlului de doctor. Or, această situație este inacceptabilă din perspectiva principiului securității juridice, din cauza faptului că lasă autorității statului posibilitatea de a reveni asupra unei decizii anterioare, fără ca acest demers să fie justificat în mod obiectiv, învederează recurenta. Concluzionând, recurenta apreciază că, în mod indubitabil, rezultă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 50 alin. (1) și (2) din Codul de doctorat, prin încălcarea principiului accesibilității și previzibilității normelor juridice instituit de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituția României, deoarece aceste dispoziții nu respectă cerințele constituționale de precizie, claritate și previzibilitate, permițând interpretări arbitrare și abuzuri din partea CNATDCU, prin aceea că titularul titlului de doctor este într-o stare perpetuă de incertitudine juridică privind legalitatea și conformitatea tezei de doctorat, precum și într-o imposibilitate obiectivă de a formula apărări procedurale și materiale privind respectarea/nerespectarea standardelor de calitate sau etică profesională ori a dispozițiilor de plagiat. ... 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Deși au fost legal citați, intimații-pârâți M.E. și Guvernul României nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză. ... 4.2. Recurenta-reclamantă T.A.M. a depus note scrise arătând că prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în sensul că a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de C.M.J.(C.) în Dosarul nr. ...../../..... al Curții de Apel P. - Secția de contencios administrativ și fiscal și a constatat că dispozițiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte juridice. Mai arată recurenta că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 364 din 8 iunie 2022 afectează inclusiv legalitatea actului administrativ contestat în prezenta cauză, susținând necesitatea anulării Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, exclusiv în ceea ce privește dispozițiile art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat. ... ... ...