Decizia CCR nr. 238/2014Paragraful 34

30. Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă şi executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament [Hotărârea din 19 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, precum şi hotărârile din 7 mai 2002 şi 15 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Burdov împotriva Rusiei şi Burdov (2) împotriva Rusiei]. Statul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.