Decizia CCR nr. 219/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma "nu spune tot ce ştie" din cuprinsul art. 260 alin. 1 din Codul penal din 1969 nu are în vedere faptul că martorul poate răspunde doar la întrebările adresate de către instanţă şi că nu se poate reţine în sarcina acestuia vreo culpă în privinţa omisiunii instanţei de a formula întrebări cu privire la aspecte relevante în vederea soluţionării cauzei. Se arată, de asemenea, că expresia "face afirmaţii mincinoase" din cuprinsul aceleiaşi norme de incriminare este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie prevăzută la art. 23 alin. (11) din Constituţie. Se susţine că întreaga reglementare a infracţiunii de mărturie mincinoasă este excesiv incriminatoare, nedistingând după cum fapta săvârşită produce sau nu consecinţe juridice prin lezarea intereselor uneia dintre părţi sau ale altei persoane, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Legea fundamentală, ce garantează dreptul la un proces echitabil.