Decizia CCR nr. 219/2014Paragraful 36

20. Curtea observă că autorul excepţiei susţine, totodată, că întreaga reglementare a infracţiunii de mărturie mincinoasă este excesiv incriminatoare, nedistingând după cum fapta săvârşită produce sau nu consecinţe juridice prin lezarea intereselor uneia dintre părţi sau ale altei persoane, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Legea fundamentală, ce garantează dreptul la un proces echitabil. În acest ultim sens, dar şi în privinţa celorlalte două aspecte analizate, se propune, de lege ferenda, reformularea normei criticate. Curtea reţine însă că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, eventuala modificare sau completare a dispoziţiilor art. 260 alin. 1 din Codul penal din 1969 este de competenţa exclusivă a legiuitorului, excedând competenţei Curţii Constituţionale.