Decizia ÎCCJ nr. 12/2023 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 53. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 54. Acest text de lege reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, care presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 55. Cerința referitoare la existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată, în componenta intrinsecă a acesteia referitoare la existența unei chestiuni de drept veritabile, care să prezinte un grad sporit de dificultate, nu este însă îndeplinită. ... 56. Astfel, se reține că, deși dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc noțiunea de „chestiune de drept“, atât în doctrină, cât și în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că analiza aspectelor generale de admisibilitate trebuie să aibă în vedere faptul că procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 40 din 27 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 19 septembrie 2022, și Decizia nr. 71 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.169 din 6 decembrie 2022). ... 57. Așadar, în ceea ce privește condiția de admisibilitate ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, trebuie menționat că sintagma „chestiune de drept“, la care face referire art. 519 din Codul de procedură civilă, trebuie pusă în corelație cu gradul de dificultate pe care îl ridică aceasta, nefiind suficient să fie identificată, în soluționarea unei cauze, o problemă litigioasă, chiar având caracter de noutate, dacă aceasta nu este susceptibilă, prin aspectele relevate, de a declanșa mecanismul privind preîntâmpinarea unei jurisprudențe neunitare. ... 58. Ca atare, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una calificată, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege fie din cauză că este incomplet, fie că nu este corelat cu alte dispoziții legale sau pentru că ar avea un caracter complex, susceptibil de interpretări diferite, ceea ce implică și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare. ... 59. În cauza dedusă spre soluționare instanței de trimitere, raportul juridic este grefat pe un contract de asigurare pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, încheiat între casa de asigurări de sănătate, în calitate de asigurator, și o persoană fizică, în calitate de asigurat. Obiectul contractului este reprezentat de asigurarea în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru concedii medicale și indemnizații de maternitate. Contractul s-a încheiat la data de 17 martie 2021 și produce efecte de la data încheierii sale, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (6) teza finală din O.U.G. nr. 158/2005. În continuarea acestui contract, la data de 12 august 2021 s-a încheiat un nou contract, între aceleași părți și cu același obiect, justificat de apariția unor modificări legislative, iar la data de 30 septembrie 2021 persoana asigurată a născut și a solicitat plata indemnizației de maternitate, începând cu această dată și, în continuare, pentru lunile octombrie, noiembrie și decembrie ale aceluiași an. ... 60. Trebuie precizat că, potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 158/2005, stagiul de cotizare în sistemul de asigurări de sănătate, prevăzut la art. 7 din același act normativ, se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a achitat contribuția pentru asigurarea pentru concedii și indemnizații. ... 61. Disputa judiciară a fost generată de refuzul asiguratorului de a efectua plata indemnizației de maternitate pentru lunile septembrie (2 zile din această lună), octombrie, noiembrie și decembrie, motivat de faptul că reclamanta nu a realizat stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 158/2005, în sensul că în luna septembrie a anului 2021 nu avea îndeplinit un stagiu de cotizare de minimum 6 luni, realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. Reclamanta consideră că, prin raportare la data de debut a contractului inițial, 17 martie 2021, stagiul minim de asigurare de 6 luni s-a împlinit la 17 septembrie 2021, astfel că la data de 30 septembrie 2021 era îndeplinită condiția privind stagiul minim de asigurare necesar deschiderii drepturilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 158/2005. În subsidiar, aceasta apreciază că, și dacă s-ar considera că stagiul de cotizare nu era îndeplinit la data acordării concediului medical în luna septembrie, totuși acest stagiu s-a îndeplinit în luna octombrie, când se afla în interiorul termenului de 126 de zile calendaristice pentru sarcină și lăuzie. ... 62. În ceea ce privește concediul de 126 de zile pentru sarcină și lăuzie, se constată că pentru această perioadă asiguratele beneficiază de indemnizație de maternitate conform art. 23 din O.U.G. nr. 158/2005, acest concediu reprezentând un risc asigurat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ. ... 63. Instanța de trimitere întreabă dacă beneficiul acestor drepturi - plata indemnizațiilor de maternitate - este condiționat de împlinirea stagiului minim de asigurare de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical - la data emiterii concediului medical inițial (data nașterii) sau respectivele indemnizații se acordă și în măsura în care aceste 6 luni se împlinesc după momentul nașterii, însă înăuntrul termenului de 126 de zile de concediu medical pentru sarcină și lăuzie și, în caz afirmativ, să se stabilească acest moment. ... 64. Așadar, chestiunea de drept se rezumă, în esență, la determinarea momentului la care se consideră împlinit stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor constând în plata indemnizației de maternitate prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 158/2005. ... 65. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că textele de lege ce formează obiectul întrebării prealabile sunt clar formulate, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. ... 66. Astfel, art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G nr. 158/2005 prevede următoarele: „Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt: (...) concedii medicale și indemnizații pentru maternitate; (...)“, art. 7 din același act normativ stabilește că „Stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) -d^1) este de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical“, iar art. 8 alin (2) din același act normativ stipulează că „Se asimilează stagiului de asigurare în sistemul de asigurări sociale de sănătate perioadele în care: a) asiguratul beneficiază de concediile și indemnizațiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență“. ... 67. Totodată, modalitatea de calcul al celor 6 luni de stagiu minim de asigurare realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical este detaliată în art. 6 alin. (1) , exemplul nr. 1 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 158/2005. Acest exemplu se referă la o situație în care există 6 luni integrale de stagiu de asigurare, realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical, precizându-se că luna 1, din intervalul celor 12 luni, „reprezintă prima lună anterioară producerii riscului“. ... 68. Așadar, pentru rezolvarea chestiunii de drept invocate, instanța de trimitere trebuie să stabilească cu precizie elementele de fapt specifice cauzei, iar apoi, prin recurgerea la metoda interpretării sistematice a prevederilor art. 7 și 8 din O.U.G. nr. 158/2005 și prin utilizarea reperelor temporale pe care le conțin aceste dispoziții, urmează să verifice dacă este îndeplinită condiția privind realizarea stagiului minim de cotizare de 6 luni, necesar pentru deschiderea dreptului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ. ... 69. Drept urmare, instanța de trimitere dispune de suficiente detalii de analiză care să îi îngăduie interpretarea corectă a prevederilor legale incidente, nefiind vorba, în mod real, de dispoziții neclare sau incomplete, susceptibile de interpretări diferite, care să reprezinte un veritabil obstacol pentru judecătorii învestiți cu soluționarea apelului în aplicarea legii la situația de fapt proprie cauzei. ... 70. Sub aspectul noutății chestiunii de drept, reamintind că scopul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este acela de a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept subliniază că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „noutate“ și nici nu oferă criterii pentru conturarea caracterului de noutate. ... 71. În aceste condiții revine instanței supreme să stabilească dacă chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă. ... 72. Astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare cărora instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. ... 73. De asemenea, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări date, opiniile jurisprudențiale diferite neputând constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 74. Așadar, pentru evaluarea acestei cerințe prezintă relevanță nu doar jurisprudența conturată cu privire la chestiunea de drept invocată, ci și momentul adoptării actului normativ în care sunt cuprinse dispozițiile supuse interpretării. ... 75. Pornind de la aceste statuări, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că problema de drept invocată are la bază actul normativ reprezentat de O.U.G. nr. 158/2005, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2006. ... 76. Dispozițiile legale supuse interpretării și menționate de autorul sesizării în întrebarea adresată instanței supreme vizează art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 7 din O.U.G. nr. 158/2005. ... 77. Prevederea de la art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 158/2005 nu a suferit modificări după data intrării în vigoare a acestui act normativ, neputând fi astfel considerată o normă recentă care să prezinte caracter de noutate. ... 78. Norma de la art. 7 din O.U.G. nr. 158/2005, în forma de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, stipula că „Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) -d) este de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical“. ... 79. În prezent, acest text de lege prevede că „Stagiul minim de asigurare pentru acordarea drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) -d^1) este de 6 luni realizate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical“. ... 80. Astfel, se observă că între forma inițială și cea actuală a art. 7 din O.U.G. nr. 158/2005 nu există diferențe semnificative de natură a releva o schimbare de optică a legiuitorului în privința modului de stabilire a stagiului minim de cotizare/asigurare. ... 81. În acest context, dat fiind că dispozițiile legale supuse interpretării nu au suferit modificări substanțiale și își au originea într-un act normativ mai vechi, rezultă că problema de drept antamată de instanța de trimitere nu poate fi considerată una nouă. ... 82. Ca atare, considerentele anterior expuse conturează concluzia că sesizarea de față nu vizează o chestiune de drept dificilă, care să prezinte caracterul de noutate necesar pentru activarea mecanismului de pronunțare a hotărârii prealabile. ... ...