Decizia CCR nr. 206/2014Paragraful 20

16. Dispoziţiile art. 4, prin raportare la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013, aduc atingere principiului neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În considerarea acestor norme, în cele mai multe cauze similare celei de faţă, instanţele judecătoreşti au ridicat, din oficiu, excepţia prematurităţii acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de persoanele îndreptăţite care, respectând termenele stabilite prin această din urmă lege, au adresat, în prealabil, notificări sau cereri de restituire către persoanele juridice deţinătoare ale imobilelor ce fac obiectul legii. Astfel, art. 22 din Legea nr. 10/2001 stabilea un termen de 6 luni de la data intrării sale în vigoare, în interiorul căruia trebuia depusă o notificare, termenul fiind prelungit apoi de două ori cu câte 3 luni, expirând la 1 an după intrarea în vigoare a legii, şi anume la 14 februarie 2002. Din momentul înregistrării notificării în condiţiile legii, pentru fostul proprietar, titular al notificării, se naşte dreptul de a redobândi în natură imobilul sau dreptul la despăgubiri, iar pentru unitatea deţinătoare a imobilului se naşte obligaţia de a emite, în termen de 60 de zile, decizia sau dispoziţia de restituire sau de propunere de acordare a despăgubirilor. Întrucât acestea din urmă nu au soluţionat notificările, persoanele îndreptăţite s-au adresat, conform legii, justiţiei, solicitând instanţelor de judecată să se pronunţe asupra notificărilor. Or, prin art. 33 din Legea nr. 165/2013, termenul iniţial de 60 de zile este modificat în sensul instituirii unor noi termene (de 12, 24 şi 36 de luni) care curg de la data de 1 ianuarie 2014. Prin urmare, instanţele judecătoreşti, în aplicarea art. 4 şi art. 33 din Legea nr. 165/2013, au respins cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, deşi acestea au fost formulate în anii precedenţi, anterior intrării în vigoare a noului act normativ. Aşa fiind, dispoziţiile art. 4 şi art. 33 din legea examinată au caracter retroactiv în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a acesteia, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum.