Decizia CCR nr. 196/2014Paragraful 29

21. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că, reglementând printre cazurile în care poate fi luată măsura reţinerii şi pe acela în care există "indicii temeinice", legea nu-l consideră pe inculpat deja vinovat de săvârşirea infracţiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decât prin hotărârea judecătorească de condamnare rămasă definitivă -, ci prevede numai o condiţie pentru luarea măsurii reţinerii sau a arestării preventive a inculpatului, care este esenţialmente diferită de privarea de libertate în vederea executării unei pedepse definitiv aplicate. Măsura reţinerii, ca şi cea a arestării preventive, constituie o restrângere provizorie a libertăţii persoanei, permisă de Constituţie, prin prisma art. 53 alin. (1) , în scopul desfăşurării instrucţiei penale, iar condiţia ca fapta să fie prevăzută de legea penală reprezintă o garanţie împotriva luării arbitrare a acestor măsuri.