Decizia CCR nr. 188/2014Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care arată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) , art. 4, art. 9 alin. (3) , art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale. Se susţine că, şi în condiţiile pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, aceste dispoziţii îşi păstrează caracterul neconstituţional. Se arată că textele criticate sunt neconstituţionale atât sub aspectul termenelor, cât şi sub cel al procedurii reglementate, fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituţie. Se face trimitere la Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care instanţa europeană a obligat statul român la adoptarea unor reguli de procedură clare şi simplificate în materia procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care să asigure titularilor drepturilor de creanţă recunoscute prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive o garanţie în privinţa realizării drepturilor. Se susţine că această obligaţie nu este realizată prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, întrucât termenele prevăzute sunt excesiv de lungi.