Decizia CCR nr. 198/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin modul de reglementare a termenului de încercare, format, potrivit art. 82 alin. 1 din Codul penal din 1969, din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, legiuitorul a intervenit în activitatea instanţelor de judecată, limitând dreptul acestora de a proceda la individualizarea pedepselor şi încălcând, în acest fel, principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, precum şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, conform cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Se arată că, potrivit textului criticat, persoana condamnată nu poate distinge între cele două componente ale termenului de încercare, respectiv pedeapsa aplicată şi intervalul de timp de 2 ani, aspect ce constituie o lipsă de acurateţe în reglementare, de natură a încălca normele constituţionale invocate.