Decizia CCR nr. 191/2014Paragraful 16

12. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Legii nr. 146/1997 şi, în particular, ale art. 20 din acest act normativ nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. Astfel, arată că, în jurisprudenţa sa în materie, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. Art. 21 din Constituţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Pe de altă parte, echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanţă prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Totodată, face trimitere la hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României - 26 ianuarie 2006, Weissman şi alţii împotriva României - 24 mai 2006 şi Iorga împotriva României - 25 ianuarie 2007. În fine, apreciază că nici critica potrivit căreia taxa judiciară de timbru a fost transformată într-o suprataxă la nivel local nu este întemeiată, încasarea de către unităţile administrativ-teritoriale a taxelor de timbru neechivalând cu utilizarea de către acestea a sumelor de bani efectiv achitate de justiţiabili. În acest sens, art. 26 din Legea nr. 146/1997 prevede expres destinaţia sumelor încasate cu titlu de taxe de timbru, autorităţile locale reprezentând în acest circuit doar "încasatorul" sumelor.