Decizia CCR nr. 178/2014Paragraful 24

Se mai apreciază că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, actele normative care au reglementat procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv au avut o aplicabilitate limitată în timp, legiuitorul instituind termene de decădere în interiorul cărora persoanele îndreptăţite au avut posibilitatea de a formula cereri de restituire. Persoanele îndreptăţite au formulat, în termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cereri de chemare în judecată, solicitând instanţelor să se pronunţe asupra notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât unităţile deţinătoare nu le-au soluţionat, potrivit legii. Or, unele instanţe de judecată, odată cu apariţia Legii nr. 165/2013, în aplicarea dispoziţiilor art. 4 coroborate cu art. 33 din acest act normativ, au respins ca prematur introduse acţiunile formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deşi cererile de chemare în judecată au fost înregistrate în anii precedenţi, anterior intrării în vigoare a noului act normativ.