Decizia CCR nr. 178/2014Paragraful 38

Aşa fiind, Curtea a reţinut că, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, la momentul introducerii cererilor de chemare în judecată, moment anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele îndreptăţite aveau un drept subiectiv actual, care, din punct de vedere procedural, nu era grevat decât de obligaţia respectării termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 4, coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, din care rezultă că dispoziţiile care instituie noile termene de soluţionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, nu fac decât să stabilească o condiţie de exercitare a accesului la justiţie, care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista. Cu alte cuvinte, o atare ipoteză nu ţine seama de faptul că cererea de chemare în judecată trebuie să respecte condiţiile de formă şi de fond care sunt reglementate de actele normative în vigoare de la momentul introducerii ei. Prin urmare, nu se recunosc efectele consumate ale raporturilor juridice născute în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune.