Decizia CCR nr. 166/2014Paragraful 11

În acest sens, se arată că minimul special al amenzii stabilite de textul de lege criticat, pentru fapta reglementată cu titlu de contravenţie, este superior celui stabilit de art. 264 alin. (4) din aceeaşi lege pentru o faptă de aceeaşi natură, ce constituie însă infracţiune, deci se caracterizează printr-un grad mai mare de pericol social [art. 264 alin. (4) : "Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă"]. Prin urmare, fapta mult mai gravă, de primire la muncă a mai mult de 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, constituie infracţiune, însă pedeapsa corespunzătoare, prin minimul special al amenzii penale, este mai favorabilă decât pedeapsa contravenţională. În plus, în materie penală sunt prevăzute anumite posibilităţi de reducere semnificativă a sancţiunii (cum ar fi circumstanţele atenuante sau reducerea limitelor amenzii cu o pătrime), prevederi ce nu îşi găsesc corespondent în materie contravenţională, deşi fapta comisă nu este la fel de gravă. Or, în condiţiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că materia contravenţională poate fi asimilată domeniului penal, un astfel de tratament juridic în defavoarea contravenientului este discriminatoriu, contrar principiilor egalităţii în drepturi şi al proporţionalităţii.