Decizia CCR nr. 159/2014Paragraful 12

Precizează că art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 instituie în mod neechivoc o garanţie procedurală a respectării supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale. Arată că, dată fiind utilizarea inconsecventă de către legiuitor a noţiunii de "cauză" - în unele situaţii cu sensul larg de litigiu, proces, speţă dedusă judecăţii, cu toate etapele procesuale ale acesteia, iar în alte situaţii cu un înţeles limitat, mai apropiat celui restrâns de etapă procesuală -, textul de lege menţionat este susceptibil de interpretarea restrictivă potrivit căreia reformarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza unei dispoziţii declarate neconstituţionale nu ar fi admisibilă decât în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată strict în "cauza" - înţeleasă în sensul de etapă procesuală - în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Susţine că, în măsura în care s-ar interpreta astfel, ar însemna ca dispoziţia de lege neconstituţională să continue să producă efecte prin absenţa căii de retractare şi, implicit, prin menţinerea hotărârii judecătoreşti motivate prin respectiva dispoziţie, ceea ce ar echivala cu lipsirea de substanţă a principiilor supremaţiei Constituţiei şi obligativităţii deciziilor Curţii Constituţionale. În opinia sa, existenţa unei reglementări procedurale care să permită reformarea oricăror hotărâri judecătoreşti pronunţate în baza unor prevederi de lege ce contravin Constituţiei, indiferent de faza procesuală a litigiului în care au fost pronunţate respectivele hotărâri şi, de asemenea, indiferent de etapa procesuală în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, excepţie cu caracter absolut, care poate fi invocată în orice fază a litigiului, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constituie un imperativ al statului de drept şi o garanţie a respectării efective a Legii fundamentale. Lipsa accesului la o cale de atac de reformare ar echivala cu negarea forţei juridice pe care o au deciziile Curţii Constituţionale şi ar priva justiţiabilul de efectele obligatorii ale acestor decizii.