Decizia CCR nr. 170/2014Paragraful 11

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, exprimânduşi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauză, arată că textele de lege criticate privesc două condiţii formale impuse de legiuitorul român pentru a permite existenţa unui partid politic: desemnarea candidaţilor în condiţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 14/2003 şi obţinerea unui anume număr de voturi (potrivit dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 14/2003). Cele două prevederi legale au în vedere o obligaţie de participare într-o anumită modalitate în viaţa politică (desemnarea candidaţilor) şi o obligaţie de rezultat: obţinerea unui anumit număr de voturi. Prima dintre obligaţii este expresia unei activităţi obligatorii, impuse de lege unui partid politic, iar cea de-a doua este expresia unui obiectiv obligatoriu impus de lege unui partid politic. Ambele restricţii privesc dreptul de asociere, astfel cum este prevăzut de art. 40 din Constituţie. Cu privire la aceasta, se reţine că instanţa de contencios constituţional "urmează să analizeze excepţia din perspectiva respectării documentelor adoptate de Comisia de la Veneţia în materia partidelor politice şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului". Referitor la pretinsa încălcare a art. 37 din Constituţie, instanţa de judecată arată că nu poate fi reţinută, întrucât prin dizolvarea partidului nu se aduce atingere dreptului membrilor acestuia de a fi aleşi, câtă vreme aceştia pot participa la alegeri independent de existenţa unui anume partid.