Decizia CCR nr. 136/2014Paragraful 12

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi la Hotărârea din 15 iunie 2006 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Cârstea şi Grecu împotriva României. Se susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu încalcă principiul egalităţii, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, şi nici accesul liber la justiţie, acesta nepresupunând accesul la toate gradele de jurisdicţie în toate categoriile de cauze. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât norma criticată nu vizează judecarea fondului cauzei penale, şi că dreptul la un recurs efectiv, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Convenţie, presupune accesul liber la justiţie, neconfundându-se cu dreptul de a promova calea de atac a recursului.