Decizia CCR nr. 133/2014Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969 încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. Astfel, arată că au fost trimişi în judecată pentru furt calificat şi, respectiv, complicitate la furt calificat, cu un prejudiciu total estimat la suma de 79.957 euro, reprezentând circa 344.000 lei la cursul de la data epuizării infracţiunii săvârşite în formă continuată. În rejudecarea cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a prejudiciului pentru a se stabili dacă se impune schimbarea încadrării juridice în furt calificat, respectiv complicitate la furt calificat, care a produs consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 146 teza întâi din Codul penal din 1969, prin "consecinţe deosebit de grave" se înţelege o pagubă materială care depăşeşte ca valoare 200.000 de lei, însemnând circa 50.000 de euro. Invocă, totodată, faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie este competentă să efectueze urmărirea penală dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal din 1969. Astfel, fapte comise la adresa patrimoniului, având subiecţi activi obişnuiţi, necalificaţi, aşa cum este cazul infracţiunii de furt cu consecinţe deosebit de grave, sunt pedepsite mai drastic decât faptele de abuz în serviciu în formă agravată, ce sunt incriminate ca având şi ele consecinţe deosebit de grave şi care implică tot o lezare patrimonială, dar prin încălcarea atribuţiilor de serviciu ale unor subiecţi activi calificaţi, în condiţiile în care prejudiciul produs este mult mai mare, de peste 1.000.000 euro, echivalent în lei. Consideră că această situaţie contravine flagrant prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care implică şi o egalitate a răspunderii penale pentru fapte ce produc formal acelaşi gen de consecinţe, precum şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Mai arată că, din punct de vedere tehnic-formal, nu este de conceput existenţa unor consecinţe patrimoniale mai grave decât consecinţele deosebit de grave, ceea ce face necesară redefinirea "consecinţelor deosebit de grave" prin aducerea lor, de îndată, la pragul valoric cel mai ridicat prevăzut de legislaţie.