Decizia CCR nr. 93/2014Paragraful 22

În ce priveşte susţinerea potrivit căreia sunt afectate dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, la înfăptuirea justiţiei în numele legii şi la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece norma tranzitorie criticată se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, adică au calitate de învinuit sau inculpat cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 şi pentru care în momentul apariţiei Legii nr. 202/2010 nu fusese finalizată urmărirea penală. Împrejurarea că după acest moment dosarele penale ale cetăţenilor cercetaţi pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni vor fi instrumentate de procurorul de la parchetul de pe lângă tribunal nu conferă normei contestate caracter discriminatoriu şi nu instituie niciun fel de privilegiu, întrucât nicio dispoziţie constituţională nu reglementează cu privire la dreptul cetăţenilor de a fi cercetaţi de un procuror de la un anumit nivel ierarhic, ci numai cu privire la dreptul de a fi cercetaţi cu respectarea garanţiilor constituţionale şi legale. Totodată, indiferent de organul de cercetare penală ce a instrumentat dosarul, judecarea cauzelor în speţă va fi realizată de aceeaşi instanţă, respectiv de tribunal. Principiul aplicării imediate a normei procesual penale este de sorginte legală şi nicidecum constituţională şi, drept urmare, legiuitorul are posibilitatea de a deroga de la acesta în anumite situaţii particulare justificate de interesul de a nu perturba buna desfăşurare a procesului penal început sub vechea lege.