Decizia CCR nr. 265/2015Paragraful 21

15. De asemenea, Curtea nu poate primi nici critica fundamentată pe existenţa unei discriminări între persoanele care, deşi au săvârşit faptele sub imperiul vechilor norme penale şi procesual penale, sunt tratate diferit în funcţie de începerea sau nu în cauză a cercetării judecătoreşti, deoarece, pe de o parte, cele două categorii de persoane nu se află în aceeaşi situaţie juridică, cercetarea judecătorească fiind începută pentru unele, iar pentru celelalte nu, şi, pe de altă parte, procedura camerei preliminare nu are semnificaţia unei căi de atac, ci a unei etape procesuale distincte, situată între faza de urmărire penală şi faza de cercetare judecătorească. Este firesc ca, odată începută cercetarea judecătorească, aceasta să rămână în competenţa instanţei respective, iar împrejurarea că o astfel de cauză nu poate fi trimisă în procedura camerei preliminare nu are semnificaţia unei privări de drepturi a autorului câtă vreme aspectele legate ce ţin de această procedură au fost deja dezlegate şi câtă vreme, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită şi funcţia de judecată în cauză. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Decizia din 12 aprilie 2007 cu privire la Cererea nr. 20.402/03 - Martelli împotriva Italiei, prin care Curtea de la Strasbourg a reţinut că tratamentul diferit rezultat din aplicarea dispoziţiilor tranzitorii în materia folosirii probelor are o justificare obiectivă şi rezonabilă şi răspunde unui criteriu de proporţionalitate, diferenţa de tratament în privinţa justiţiabililor care s-au putut şi a celor care nu s-au putut prevala de noile dispoziţii procesual penale bazându-se pe cerinţa reglementării punerii în aplicare a unei noi legi procedurale în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei.