Decizia CCR nr. 254/2015Paragraful 20

16. Arată, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări, fiind deci conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie. A admite argumentele autorului excepţiei ar însemna nu doar ca civilii să nu poată fi anchetaţi de către procurorul militar, dar şi ca militarii - aflaţi într-o situaţie aşa-zis "diferită" faţă de civili - să nu poată fi cercetaţi de către procurorul civil, iar cauzele să nu poată fi investigate decât separat. Or, investigarea unor categorii diferite de persoane în cadrul aceluiaşi dosar şi după aceeaşi procedură nu este, de plano, o egalizare nepermisă a "tratamentului juridic". Constituie exemple, în acest sens, judecarea inculpaţilor minori împreună cu cei majori, după procedura aplicabilă majorilor, potrivit art. 510 din Codul de procedură penală, în condiţiile în care, dacă ar fi judecaţi singuri, minorii ar urma o altă procedură, respectiv urmărirea penală şi judecarea unor persoane fără vreo calitate specială de către parchete sau instanţe superioare în grad celei căreia i-ar reveni competenţa după materie, atunci când în aceeaşi cauză sunt implicate persoane a căror calitate specială atrage o anumită competenţă. Normele de prorogare legală a competenţei unui organ judiciar au la bază raţiuni de bună administrare a justiţiei. Efectuarea urmăririi penale de către acelaşi parchet, cel militar, faţă de toţi participanţii este de natură să asigure continuitate, eficienţă şi celeritate activităţii de urmărire penală, deoarece face posibilă o analiză a tuturor elementelor infracţiunilor comise, evitând, astfel, soluţiile contradictorii.