Decizia ÎCCJ nr. 78/2022 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Instanța de sesizare a arătat că situația juridică a dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice din România al persoanelor care posedă exclusiv un permis provizoriu emis de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii a condus la apariția unei practici juridice neunitare, problema de drept fiind susceptibilă de interpretări diferite. Dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul penal reglementează varianta-tip a infracțiunii, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, iar alineatul al doilea al aceluiași articol prevede o variantă atenuată a infracțiunii. Într-o primă orientare jurisprudențială s-a considerat, în esență, că deținerea unui permis de conducere provizoriu eliberat de autoritățile din Marea Britanie nu este, în sine, suficientă pentru a considera că cel depistat, conducând un vehicul pe drumurile publice din România, fără a deține și un permis de conducere valabil conform legislației din România, a săvârșit infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta atenuată prevăzută de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal, concluzionându-se că fapta săvârșită în aceste circumstanțe întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal. În argumentarea acestei interpretări s-a arătat că permisul respectiv nu este unul veritabil, nefiind obținut în urma promovării unui examen care să ateste că posesorul său avea abilitățile necesare conducerii autovehiculului în condiții de siguranță pe drumurile publice, ci doar pe baza unei simple cereri în vederea dobândirii unor asemenea abilități. Într-o a doua orientare s-a opinat în sens contrar, fapta de a conduce un vehicul pe drumurile publice din România exclusiv în baza permisului provizoriu valabil în Marea Britanie fiind încadrată juridic în varianta atenuată a infracțiunii, cu argumentarea că, deși persoana în cauză nu deține permis de conducere valabil în România, are un permis de conducere provizoriu emis de autoritățile engleze, astfel că este incidentă situația reglementată de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal. Referitor la permisul de conducere provizoriu în discuție, pe care îl deținea și inculpatul apelant din prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a reținut că în Adresa nr. 1.161.063 din 14 martie 2012 a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională se menționează că permisul de conducere provizoriu britanic intitulat „Provisional Driving Licence“ nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis de autoritatea britanică, respectiv Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA), persoanelor care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii de autovehicule. S-a reținut că, potrivit acestei adrese, permisul de conducere provizoriu are înscrise mențiuni speciale, iar titularii unor asemenea permise provizorii pot conduce autovehicule doar pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiții restrictive. Totodată, instanța de trimitere a mai arătat că pentru obținerea permisului provizoriu limita de vârstă a solicitantului este de 15 ani și 9 luni, fiind impuse și o condiție privind abilitatea de a citi numărul de pe plăcuța de înmatriculare de la o distanță de 20 de metri, precum și obligația de a locui cu forme legale în Regatul Unit al Marii Britanii pentru cel puțin 185 de zile în total în ultimele 12 luni, fiind necesară și plata unei taxe, conform datelor disponibile pe pagina oficială a guvernului britanic. Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că modul de obținere a acestui permis provizoriu implică exclusiv anumite formalități, rezultând că pentru obținerea permisului provizoriu în Regatul Unit al Marii Britanii nu este solicitat niciun fel de examen care să presupună o minimă verificare a cunoștințelor teoretice sau practice ale solicitantului, astfel încât s-ar putea concluziona în sensul că deținerea unui astfel de „permis“ nu atestă abilitatea deținătorului de a conduce vehicule, în realitate persoana care l-a obținut neștiind să conducă, având, prin raportare la legislația românească, statutul similar cu cel al unui elev al școlii de șoferi, statut care reiese și din legislația britanică incidentă. Curtea a reținut că legislația națională în domeniu nu reglementează instituția permisului provizoriu, iar din analiza coroborată a dispozițiilor art. 20,23 și ale art. 83 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, rezultă că în legislația națională dreptul de a conduce este conferit titularilor de permise de conducere naționale valabile numai dacă sunt îndeplinite și alte condiții imperative, acestea fiind expres indicate de legiuitor, astfel că, prin similitudine cu situația-premisă analizată, sar putea interpreta că, dacă o persoană care, chiar parcurgând cursurile de instruire teoretică și practică din cadrul unei școli de șoferi autorizate, este surprinsă conducând un vehicul pe drumurile publice din România în afara limitelor prevăzute de art. 23alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2022, respectiv fără a se afla în prezența și sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens ori a examinatorului din cadrul autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile prevăzute de lege, se va reține că a condus fără a poseda permis de conducere, săvârșind fapta prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal. Mai mult, s-a arătat că o persoană poate obține permisul de conducere provizoriu încă de la vârsta de 15 ani și 9 luni, iar potrivit legislației române permisul de conducere a unui autoturism, categoria B, se poate obține de la vârsta de 18 ani (conform art. 20 alin. (4) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002). Prin urmare, dacă s-ar împărtăși ideea că încadrarea juridică a faptei comise de posesorul unui permis de conducere britanic este cea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, atunci s-ar ajunge la concluzia că aceasta va fi încadrarea juridică și în privința oricărei persoane care are vârsta între 15 ani și 9 luni și 18 ani, deține un astfel de permis și conduce pe drumurile publice din România autoturisme pentru care este necesar un permis de conducere categoria B. A fost subliniat faptul că, în conformitate cu legislația britanică, o persoană care conduce un vehicul în baza permisului provizoriu cu încălcarea condițiilor specifice impuse la momentul eliberării acestuia va săvârși infracțiunea prevăzută de art. 87 din Codul rutier al Marii Britanii, cu precizarea că acest articol cuprinde într-o singură incriminare atât varianta-tip (conducere fără permis, inclusiv în ipoteza conducerii cu permis provizoriu prin încălcarea condițiilor prevăzute de lege), cât și variante considerate atenuate de legislația română (conducere cu permis anulat/suspendat, conducere de către o persoană căreia i s-a interzis dreptul de a conduce etc.). Curtea de Apel Alba Iulia a mai reținut că permisul provizoriu nu este recunoscut de Convenția asupra circulației rutiere (Viena, 8 noiembrie 1968), publicată în Buletinul Oficial nr. 86 din 20 octombrie 1980, iar dispozițiile art. 11 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE privind permisele de conducere prevăd, printre altele, că „un stat membru refuză să recunoască valabilitatea oricărui permis de conducere eliberat de un alt stat membru unei persoane al cărei permis de conducere face obiectul unei restricții (...)“. ...