Decizia CCR nr. 513/2013Paragraful 19

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 479^1 din Codul de procedură penală de către organele de urmărire penală, deoarece acestea au apreciat că normele de procedură referitoare la aducerea la cunoştinţă a învinuirii, la schimbarea încadrării juridice, cele privind audierea, punerea în mişcare a acţiunii penale şi prezentarea materialului de urmărire penală nu ar fi incidente în cazul persoanelor juridice. Eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând deci cenzura modul de interpretare şi aplicare a acestora de către organele judiciare.