Decizia CCR nr. 482/2013Paragraful 48

1. Cu privire la dispoziţiile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, relevantă este Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008, prin care Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia, a reţinut că atribuirea calităţii de titluri executorii contractelor încheiate de o instituţie de credit, prin care se constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. Prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligă să le respecte. Tot astfel, Curtea a reţinut că, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reală ori personală este pus în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, aceasta poate face obiectul unei contestaţii la executare, prilej cu care contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, aceasta fiind, aşadar, o garanţie a dreptului la un proces echitabil.