Decizia ÎCCJ nr. 20/2022 (RIL)Punctul 4

4. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului Prelevarea de material genetic a făcut obiectul examinării Curții Europene a Drepturilor Omului, din perspectiva respectării art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. Referitor la acest aspect, Curtea europeană consideră că cele trei categorii de informații personale: amprentele digitale, profilurile ADN și mostrele celulare constituie date cu caracter personal în sensul Convenției cu privire la protecția datelor, deoarece ele se referă la persoane identificate sau identificabile. Pe cale de consecință, atât stocarea mostrelor celulare, cât și a profilurilor ADN poate pune în discuție o posibilă încălcare a dreptului celor în cauză la respectarea vieții lor private, în sensul art. 8 paragraful 1 din Convenție, astfel încât se impune ca ingerința în viața privată să fie în conformitate cu legea, să fie redactată în termeni clari în actul normativ intern, să urmărească realizarea unuia dintre obiectivele enumerate la art. 8 paragraful 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și să fie "necesară într-o societate democratică"^1, așa cum, de altfel, a statuat Curtea cu valoare de principiu. ^1 Cauza Dragan Petrović c. Serbiei, 14 aprilie 2020, paragraful 70 (paragraful 79 - Curtea consideră că prelevarea unei probe de ADN de la reclamant a echivalat cu o ingerință în „viața sa privată“ în sensul articolului 8 din Convenție. Faptul că reclamantul a fost de acord să dea polițiștilor un eșantion de salivă a acestuia nu a fost, în acest context, lipsit de relevanță, întrucât a făcut acest lucru doar sub amenințarea că i-ar fi prelevat fie o probă de salivă, fie o probă de sânge, prin forță.) Referitor la prima condiție, Curtea a apreciat că o limitare a vieții private nu poate fi legală, dacă nu are un temei juridic în legile naționale, prin „legi“ înțelegându-se actele în vigoare potrivit dreptului național al statului. În acest context, este important de subliniat că îndeplinirea condiției legalității implică și analiza predictibilității. În ceea ce privește cerința interesului legitim, Curtea amintește că descoperirea probelor (fizice) care pot fi esențiale într-o investigație penală a fost considerată în mod consecvent în jurisprudența sa ca urmărind un astfel de interes legitim, de vreme ce vizează siguranța publică, prevenirea infracțiunilor și protecția drepturilor altor persoane. Instanța de la Strasbourg a mai statuat că o astfel de măsură „este necesară într-o societate democratică“, având în vedere contribuția importantă pe care au avut-o evidențele ADN în eficientizarea activității poliției în ultimii ani. Curtea a notat că ingerința este relativ redusă, iar aceasta se poate dovedi benefică, inclusiv pentru persoana în cauză, întrucât permite eliminarea sa rapidă din cercul suspecților de comiterea unei infracțiuni la investigarea căreia au fost descoperite probe ADN. Nu în ultimul rând, Curtea precizează că ultima condiție, a necesității, impune ca măsura să fie proporțională cu scopul urmărit^2. ^2 Cauza S. și Marper împotriva Marii Britanii, paragraful 101. În cazul inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal, instanța de judecată nu poate dispune prelevarea probelor biologice pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic În această privință, autoritățile naționale competente beneficiază de o marjă de apreciere, marjă care tinde să fie cu atât mai restrânsă cu cât dreptul în cauză este mai important pentru garantarea beneficierii efective de către individ de drepturile fundamentale sau „intime“ care îi sunt recunoscute. Așadar, în toate cauzele privind stocarea profilelor genetice [spre exemplu, S. și Marper împotriva Marii Britanii [MC] (cererile nr. 30.562/04 și nr. 30.566/04); Hotărârea din 4 decembrie 2008, și Van der Velden contra Țărilor de Jos, Cererea nr. 29.514/05, Decizia din 7 decembrie 2006], Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu că trebuie respectate garanțiile instituite prin paragraful 2 al art. 8 din Convenție, prelevarea probelor biologice constituind o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea vieții private. Astfel, nu este suficient ca ingerința să fie în conformitate cu legea, în același timp trebuie să urmărească unul dintre scopurile expres prevăzute, între acestea regăsindu-se și prevenirea faptelor penale, și să fie necesară într-o societate democratică în vederea atingerii scopului urmărit. Măsura trebuie să fie proporțională cu interesul protejat și însoțită de garanții atât la momentul dispunerii sale, cât și ulterior, cu ocazia punerii în executare. În ceea ce privește Cauza Năstac împotriva României (Cererea nr. 74.238/14), raportat la jurisprudența națională comunicată de părțile cauzei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat faptul că agentul guvernamental a transmis că prelevarea probelor biologice nu este dispusă în mod automat, ci instanțele de judecată au competența de a aprecia asupra oportunității introducerii probelor biologice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. De asemenea, Curtea a estimat că nu este stabilit la nivel național faptul că instanțele judecătorești nu ar avea o astfel de putere de apreciere (Hotărârea din 21 mai 2019, paragrafele 20, 30, 41 și 42). Curtea a considerat că plângerea întemeiată pe articolul 8 din Convenție este vădit nefondată, fiind respinsă. Astfel, Curtea a reținut că (...) ordinul de înscriere a amprentei sale genetice în S.N.D.G.J. constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private în sensul articolului 8 paragraful 1 din Convenție. 36. Așa fiind, având în vedere consimțământul reclamantului cu privire la recursul pronunțat de acuzare (a se vedea paragraful 9), Curtea a considerat că este oportun să examineze întrebarea dacă există motive să se considere că persoana în cauză a renunțat la orice drept de a se opune luării amprentei sale genetice în temeiul articolului 8 din Convenție. (...) ... 38. (...) Curtea reține că reclamantul, care a fost asistat pe parcursul procedurii interne de un avocat ales de el (a se vedea paragraful 6), a avut timp suficient pentru a analiza recursul procurorului și a răspunde acestuia (a se vedea paragraful 7). Cu toate acestea, reține că reclamantul nu s-a opus cererii de prelevare a probelor nici în motivele recursului, nici verbal în cadrul ședințelor în fața Curții de apel. Dimpotrivă,(...) persoana vizată personal și prin intermediarul avocatului său a acceptat cererea parchetului de a-i lua amprenta ADN (a se vedea paragraful 9). ... 39. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că reclamantul a renunțat în mod neechivoc și cu bună știință, adică pe baza consimțământului informat, să se opună înregistrării amprentei sale genetice pe S.N.D.G.J. ... În schimb, s-a reținut că Legea nr. 76/2008, modificată, conține garanțiile necesare privind punerea în executare a măsurii, și anume obținerea datelor biologice prin metode noninvazive și păstrarea lor pentru un anumit termen, cu posibilitatea distrugerii ori ștergerii din Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, și respectarea exigențelor legii privind protecția datelor cu caracter personal. S-a arătat că legea prevede, totodată, și garanțiile procedurale pentru ca instanțele să dispună luarea măsurii, prin stabilirea persoanelor vizate de lege și a infracțiunilor pentru care se poate lua măsura prelevării probelor biologice. ...