Decizia ÎCCJ nr. 20/2022 (RIL)Punctul 6

6. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Opinia titularului prezentului recurs în interesul legii este în sensul că soluția legală în materie este ilustrată de prima orientare jurisprudențială. În argumentarea punctului de vedere formulat s-a arătat că jurisprudența neunitară ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii a fost generată de modul de interpretare a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, modificată, care prevăd prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv, în contextul dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. (1) lit. b) , cu trimitere la anexa la aceeași lege. a) Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, persoanele vizate de o astfel de măsură sunt persoane condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum și persoanele pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei. De asemenea, conform art. 3 din același act normativ, infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Anexa la Legea nr. 76/2008 stabilește expres infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. (Sistemul Național de Date Genetice Judiciare). Coroborând dispozițiile legale menționate mai sus, se observă faptul că măsura prelevării probelor biologice este luată de instanța de judecată atunci când dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii sau când dispune amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile cuprinse în anexa la Legea nr. 76/2008, în baza art. 7 din cuprinsul acestui act normativ. Rezultă, așadar, că art. 3 stabilește infracțiunile pentru care sunt prelevate probe biologice (cele prevăzute în anexa legii), art. 4 categoriile de persoane față de care se poate dispune această măsură, iar art. 7 statuează asupra organelor judiciare în măsură a dispune prelevarea de probe biologice, condițiile în care are loc acest demers și asupra persoanelor îndrituite a efectua efectiv prelevarea probelor biologice. ... b) Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 stipulează condițiile în care instanța de judecată dispune prelevarea probelor biologice, respectiv când se dă o soluție de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei ori de renunțare la aplicarea pedepsei. ... Jurisprudența neunitară a fost generată de modul de interpretare a sensului verbului „pot“ folosit în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 76/2008, respectiv în anexa la lege, ceea ce a condus unele instanțe la concluzia facultativității aplicării dispoziției art. 7 alin. (1) din acest act normativ. În realitate, cele două norme nu pot fi analizate separat, ci în interdependență, pentru a se stabili voința legiuitorului. Este evident faptul că prin folosirea expresiei „este dispusă“ din cuprinsul dispoziției „Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanța de judecată (...)“ din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 legiuitorul nu lasă loc echivocului în interpretarea obligativității luării de către organul judiciar a măsurii prelevării de probe biologice, atunci când pronunță una dintre soluțiile enumerate de text. Cu toate acestea, obligația instanței este limitată la infracțiunile enumerate în anexă, context în care înțelesul verbului „pot“ folosit în prevederea „Infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice (...)“ din cuprinsul art. 3 din Legea nr. 76/2008 nu poate fi interpretat în sensul în care dispoziția de prelevare a probelor biologice ar fi facultativă, deoarece textul în discuție nu reglementează un atare comandament, ci se referă strict la infracțiunile care dau naștere obligativității prelevării acestor probe. Altfel spus, doar infracțiunile arătate în anexă, iar nu alte infracțiuni, fac obiectul reglementării privind prelevarea probelor biologice de la persoanele arătate de art. 4 din Legea nr. 76/2008. Prin urmare, interpretarea acestor norme trebuie să se facă în context, iar nu individual. Ținând cont de economia actului normativ, de locul său în sistemul ramurii pe care o reglementează (interpretarea sistematică), concluzia la care se ajunge este că aplicarea art. 7 este imperativă, nicidecum facultativă. Legea nr. 76/2008 folosește cuvântul „poate“, întrucât trebuie observate/sesizate condițiile necesare, dar nu și suficiente, pentru ca textul să fie aplicabil: nu este suficient că legiuitorul a prevăzut o listă de infracțiuni pentru care este posibilă prelevarea (art. 3), ci este necesar să fie îndeplinite și condițiile de la art. 4 din actul normativ menționat și, mai ales, să fie pronunțată una dintre soluțiile prevăzute de art. 7. De altfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 76/2008, Sistemul Național de Date Genetice Judiciare poate fi completat cu alte categorii de date decât cele prevăzute la alin. (1) , prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în funcție de necesități și de resursele alocate. În acest context, prin Legea nr. 118/2019, cu modificările ulterioare, au fost modificate/completate atât art. 1, cât și art. 4 din Legea nr. 76/2008^3. ^3 Legea nr. 118/2019, cu modificările ulterioare: + Articolul 27 Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se completează după cum urmează: 1. La articolul 1 alineatul (3) , după litera d) se introduce o nouă literă, litera e) , cu următorul cuprins: e) prevenirii și combaterii faptelor de natură sexuală, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor. ... ... 2. La articolul 4 alineatul (1) , după litera b) se introduce o nouă literă, litera b^1), cu următorul cuprins: b^1) persoane înscrise potrivit legii în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor; ... ... Prin urmare, sfera infracțiunilor poate fi lărgită, dar în niciun caz restrânsă, iar a pleca de la premisa că norma în discuție are un caracter facultativ ar însemna să acceptăm anihilarea scopului Legii nr. 118/2019, cu modificările ulterioare^4. ^4 http://www.cdep.ro/proiecte/2018/500/50/2/em739.pdf. De altfel, lipsa unor criterii în baza cărora instanțele ar putea decide aplicarea sau nu a art. 7 din Legea nr. 76/2008 nu permite o delimitare clară între cauzele în care ar trebui să se facă aplicarea textului de celelalte, ceea ce constituie un argument în sensul că această listă nu este una facultativă. Dacă acceptăm o altfel de interpretare, ar însemna că unele persoane vor fi trecute în registru, altele nu, ceea ce ar fi o discriminare și, nu în ultimul rând, nu s-ar atinge nici scopul Legii nr. 76/2008, nici cel al Legii nr. 118/2019, după cum nu ar putea fi respectate nici obligațiile pe care statul român și le-a asumat prin alte acte normative^5. ^5 - Legea nr. 158/2019 pentru stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea și combaterea infracțiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.; – Legea nr. 146/2008 pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Țărilor de Jos și Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalității transfrontaliere și migrației ilegale, semnat la Prüm la 27 mai 2005. ... Interpretarea contrară a art. 7 din Legea nr. 76/2008 adaugă textului o condiție pe care acesta nu o prevede, restrângând astfel nepermis de mult sfera sa de aplicare. Or, existența hotărârii definitive de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei este, în mod evident, momentul în care prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, iar ingerința în drepturile persoanei este și ea în acord cu legea. ...