Decizia ÎCCJ nr. 20/2022 (RIL)Punctul 9

9. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorulraportor și dispozițiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reține următoarele: 9.1. Analiza condițiilor de admisibilitate Verificând regularitatea învestirii, în raport cu prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură penală, care enumeră, în categoria subiecților de drept care pot promova recurs în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că această primă condiție referitoare la calitatea procesuală activă a titularului sesizării este îndeplinită. De asemenea, verificând jurisprudența atașată actului de sesizare, care relevă soluționarea în mod diferit, prin hotărâri judecătorești definitive, a problemei de drept care face obiectul judecății, se constată îndeplinită și cea de-a doua condiție de admisibilitate prevăzută de art. 471 alin. (3) și art. 472 din Codul de procedură penală. ... 9.2. Dispoziții legale relevante Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare + Articolul 7 (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei. (2) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) , în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată. (3) Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) , pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare, respectiv a hotărârii prin care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei.“ ... 9.3. Cu privire la dezlegarea problemei de drept sesizate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii reține următoarele: Problema de drept a prelevării probelor biologice a fost analizată de Înalta Curte în ipoteza în care individualizarea executării pedepsei este suspendată condiționat sau sub supraveghere (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - Decizia nr. 18 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 7 ianuarie 2014), precum și în cazul inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative (Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - Decizia nr. 5 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 1 iulie 2016). Prezentul recurs în interesul legii aduce în discuție natura individualizării măsurii, ope legis sau ope judicium, și are caracter de noutate. Deși nu a făcut obiectul precedentelor soluții de unificare a practicii judiciare, în dispozitivul deciziilor citate, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, referindu-se la măsura prelevării probelor biologice, a optat pentru sintagma poate fi dispusă, indicând astfel orientarea către o individualizare ope judicium. În același sens este și soluția din prezenta sesizare. Sursa problemei provine din neconcordanța a două texte de lege (articole) din același act normativ. Astfel, potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2008, „Infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege“. Totodată, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, „(1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei“. Textele de mai sus explică sursa divergențelor jurisprudențiale, decurgând din folosirea a două sintagme cu o semnificație juridică diferită raportat la dispunerea prelevării probelor: poate fi dispusă și este dispusă. Altfel spus, în aceeași lege se stabilește într-un text (articol) de lege caracterul ope legis (decurgând din aprecierea legiuitorului asupra necesității prelevării probelor biologie, în cazul anumitor infracțiuni enumerate de lege, deci cu un caracter obligatoriu al prelevării probelor atunci când se stabilește vinovăția pentru respectivele infracțiuni), iar într-un alt text (articol) de lege se stabilește caracterul ope judicium (decurgând din aprecierea judecătorului asupra necesității prelevării probelor biologice succesiv stabilirii vinovăției pentru săvârșirea unor anumite infracțiuni, enumerate de lege). Interpretarea textelor de lege mai sus menționate a făcut obiectul analizei Curții Europene a Drepturilor Omului, Năstac împotriva României (Cererea nr. 74.238/14), când, plecând de la cele transmise de agentul guvernului cu privire la jurisprudența națională, a constatat că nu au fost încălcate drepturile garantate de Convenție deoarece instanțele interne aveau competența de a aprecia dacă trebuie sau nu introduse amprente genetice ale autorilor infracțiunilor pe S.N.D.G.J. (conform punctului de vedere trimis de Guvern) și, în cauze similare, instanțele de competența Curții de Apel (...) nu au dispus prelevarea de amprente ADN (conform raționamentului Curții decurgând din punctul de vedere trimis de Guvern). Astfel, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, prin Decizia Năstac împotriva României s-a reținut: (...) 30. Guvernul a susținut că, în orice caz, prelevarea nu a fost automată și că instanțele interne aveau competența de a aprecia dacă trebuie sau nu introduse amprente genetice ale autorilor infracțiunilor pe S.N.D.G.J. Guvernul a explicat că din jurisprudență din dosar reiese că anumite instanțe naționale nu au făcut nicio mențiune despre înregistrarea în S.N.D.G.J. a amprentelor genetice ale autorilor acestui tip de infracțiune.(...) 34. Curtea reamintește că, în jurisprudența sa, simplul fapt de stocare a datelor referitoare la viața privată a unei persoane constituie o ingerință în sensul articolului 8 din Convenție. Nu contează dacă informațiile stocate sunt sau nu utilizate ulterior. În ceea ce privește profilurile ADN, acestea conțin o cantitate semnificativă de date cu caracter personal unice (Aycaguer împotriva Franței, nr. 8806/12,§ 33, 22 iunie 2017). (...) ... 36. Așa fiind, având în vedere consimțământul reclamantului cu privire la recursul pronunțat de acuzare (a se vedea paragraful 9), Curtea a considerat că este oportun să examineze întrebarea dacă există motive să se considere că persoana în cauză a renunțat orice drept de a se opune luării amprentei sale genetice în temeiul articolului 8 din Convenție. (...) ... 41. Curtea nu este convinsă că ar fi fost inutil să se opună cererii acuzării. În acest sens, reține că, în cauze similare, instanțele de competența Curții de Apel (...) nu au dispus prelevarea de amprente ADN de la autorii furturilor cu violență (a se vedea paragraful 20). ... 42. Având în vedere această jurisprudență, Curtea a considerat că nu s-a stabilit că instanțele naționale nu aveau competența de a aprecia oportunitatea înscrierii sau neînregistrării în S.N.D.G.J. a amprentei genetice a unei persoane condamnate pentru un infracțiunile enumerate în anexa la Legea nr. 76/2008. (...) ... ... ...