Decizia CCR nr. 455/2013Paragraful 31

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În acest sens, arată că eliminarea căii de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. În plus, argumentaţia reţinută de Curtea Constituţională în Decizia nr. 500/2012 nu poate fi aplicată prin analogie în materia plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întrucât, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin mai multe decizii, între care deciziile nr. 711/2012, nr. 1.019/2012, nr. 1.021/2012 şi nr. 1.072/2012.